- Din 1.507 inculpați trimiși în judecată anul trecut pentru infracțiuni sexuale, 100 erau recidivişti, precizează Parchetul General. Mulți dintre ei figurau în Registrul Agresorilor Sexuali și se aflau, teoretic, sub supravegherea poliției. Asta nu i-a împiedicat să facă noi victime.
- Libertatea a descoperit, în dosarele aflate pe rolul instanțelor, sute de astfel de cazuri, pe care le-a prezentat în primul episod al acestei serii.
- Într-un singur dosar a fost dat un verdict pentru un agresor sexual, care nu a respectat obligațiile impuse de lege, și a primit 4 luni şi 15 zile de închisoare pentru încălcarea Legii Registrului Agresorilor Sexuali.
Când a apărut, Registrul Agresorilor Sexuali (RAS) din Polonia conținea 3.392 de nume. În România, o țară cu jumătate din populația Poloniei, RAS avea, la început, peste 45.000 de persoane înregistrate. De 13 ori mai mult decât în Polonia. Cum se explică această diferență uriaşă?
Registrul celor „mulţi chemaţi, puţini aleşi”
În Polonia, în RAS sunt trecuți cei condamnați definitiv pentru viol, agresiuni sexuale asupra minorilor şi pornografie infantilă.
În registrul din România apar cei condamnați, dar şi cei cercetați. Şi nu doar pentru viol, molestarea copiilor şi pornografie infantilă, ci şi pentru proxenetism, ultraj contra bunelor moravuri, trafic de minori sau de persoane, agresiune sexuală, hărțuire sexuală, folosirea abuzivă a funcției în scop sexual, exploatarea cerșetoriei, folosirea unui minor în scop de cerșetorie, folosirea serviciilor unei persoane exploatate, folosirea prostituției infantile.
Acum doi ani, Poliţia Română a plătit 1.110.000 de euro pentru realizarea RAS. Registrul din Polonia a costat de trei ori mai puțin (350.000 de euro), iar o parte din el e publică şi poate fi accesată de întreaga lume. Conține pozele şi datele a 1.295 de prădători sexuali care au agresat copii sub 15 ani sau au comis violuri cu cruzime.
„Statul are datoria de a proteja copilul, nu pedofilul”, declara în 2018, la lansarea acestui registru, ministrul justiției din Polonia, Zbigniew Ziobro. El a explicat că „un astfel de infractor, după ce iese din închisoare, trebuie să fie sub supraveghere permanentă, pentru ca toți să știe că el e vecinul lor”, iar registrele publice, care „există în întreaga lume, inclusiv în SUA”, „reprezintă o metodă bună de protejare a victimelor”.
România: 6.000 de polițişti monitorizează 65.000 de persoane
În România, registrul e secret, iar de supravegherea agresorilor se ocupă exclusiv poliția. Investigațiile Criminale, în mediul urban, şi poliția rurală, pentru cei din registru ce nu locuiesc la oraş. „Cred că sunt în jur de 5.000-6.000 de polițişti, cu totul”, spune cms. șef Vasile Zelca, liderul SNPPC, cel mai mare sindicat al polițiștilor din România.
Numărul celor înscrişi în Registrul Agresorilor Sexuali a ajuns anul acesta, potrivit datelor furnizate de IGPR la cererea Libertatea, la 65.000. 6% dintre ei au fost condamnați pentru viol.
Dar potrivit legii după care funcționează registrul, celor care au violat copii li se aplică aceleaşi reguli de monitorizare ca și celor condamnați pentru proxenetism sau pentru că au pretins favoruri sexuale la locul de muncă.
Cei înscriși în registru au obligația ca, mai mult de o dată la 3 luni, să se prezinte la poliție, conform unui grafic de prezență. Iar dacă pleacă de acasă pentru mai mult de 15 zile, ei trebuie să raporteze la poliție unde se duc, în ce scop şi pentru cât timp.
Nerespectarea acestor obligații constituie infracțiune și, potrivit legii, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Din 37 de dosare, 31 s-au închis cu RUP
Atunci când polițistul constată că cel supravegheat de el nu-şi respectă obligațiile, sesizează procurorul şi e întocmit un dosar penal.
La nivel național nu există nicio evidență a dosarelor deschise pentru nerespectarea obligațiilor de către cei înscrişi în Registrul Agresorilor Sexuali, recunosc Poliția Română şi Parchetul General, în răspunsurile furnizate la solicitarea Libertatea.
Potrivit datelor de pe portalul de jurisprudență, din iulie 2021, când a apărut registrul, şi până în prezent, pe rolul instanțelor au fost înregistrate 37 de astfel de dosare. Dintre acestea, 31 erau închise de procuror, prin „renunțarea la urmărire penală” (RUP). Instanțele au confirmat soluția.
În alte 6 dosare, cu cazuri similare, procurorii i-au pus sub acuzare pe cei care nu au respectat obligațiile şi i-au trimis în judecată. Până acum, într-unul singur a fost dat un prim verdict.
Violator în serie, adus cu mandat şi apoi iertat
Printre cei care au refuzat să se supună monitorizării poliției și au beneficiat apoi de clemența procurorilor e şi un bărbat de 64 de ani din Vrancea, condamnat pentru patru violuri.
A comis prima faptă în 1995 şi a primit 3 ani de închisoare. Imediat după ce a fost pus în libertate, el s-a întors acasă şi a început „vânătoarea”. Ataca femeile pe care le prindea singure, pe câmp sau pe drumurile de la marginea satelor. Dat în urmărire generală, a fost prins şi condamnat pentru alte trei violuri, la 9 ani de închisoare.
S-a liberat condiționat în noiembrie 2004, iar de atunci, a stat departe de puşcărie. În iunie 2021, el a fost înscris în Registrul Agresorilor Sexuali, iar de supravegherea lui se ocupa Poliția din Mărăşeşti.
Abia în ianuarie 2022, l-au chemat, i-au explicat ce obligații are şi i-au dat un grafic de prezenţă, ca să ştie când trebuie să vină la poliție. Dar bărbatul a refuzat şi, luni la rând, s-a ascuns de polițişti. „Locuiește efectiv la adresa de domiciliu, dar nu dorește să colaboreze cu organele de poliție”, au consemnat în raport cei care au mers acasă la el, pentru verificări.
În noiembrie 2022, poliția a obținut mandat şi a intrat peste el în casă. Bărbatul era acuzat de săvârşirea a trei infracțiuni la Legea Registrului Agresiunilor Sexuale. Dar o lună mai târziu, Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciu a renunțat la urmărirea penală. Iar instanța a confirmat apoi soluția şi a motivat că „pericolul social al faptelor este insuficient, pentru a aprecia că există un interes public în urmărirea acestora”.
Cum e justificată încălcarea obligațiilor
La audierea unde a fost adus cu mandat, bărbatul din Vrancea a explicat că n-a vrut să încalce legea, dar „a avut anumite probleme medicale şi, din aprilie până în august 2022, a stat acasă, în pat”.
- Un alt bărbat, din județul Cluj, care a fost condamnat în 2003 pentru viol, a spus că nu a putut veni la poliție pentru că se deplasează greu şi nu vede bine. (Încheiere Judecătoria Dej)
- Condamnat în 2011 pentru tentativă de viol, un bărbat din Brăila a explicat că n-a mai ajuns la poliție, pentru că a avut nişte probleme medicale şi a plecat din casa unde locuia, după ce s-a certat cu tatăl vitreg. (Încheiere Judecătoria Râmnicu Sărat)
- Alt bărbat, din județul Neamț, a spus că de nervi n-a respectat obligațiile, pentru că „autorii violului pentru care el a fost condamnat nu au fost chemați la poliție”. El a adăugat că, şi dacă ar fi condamnat cu suspendare, n-ar putea munci în folosul comunității, pentru că „a suferit două preinfarcturi”. (Încheiere Judecătoria Bicaz)
- Un bărbat din Vrancea, inculpat pentru act sexual cu un minor cu vârsta sub 14 ani, a spus că nu s-a putut prezenta la poliție, conform graficului de prezență, pentru că „a uitat efectiv, deoarece a avut grijă de copilul său în vârstă de 11 luni”. (Încheiere Judecătoria Panciu)
- În Argeş, un bărbat condamnat în 1995 pentru tentativă de viol a spus că a pierdut hârtia cu graficul de prezență şi nu mai ştia când trebuie să vină. Poliția nu a dat de el vreme de 7 luni, pentru că bărbatul nu mai răspundea nici la telefon. (Încheiere Judecătoria Topoloveni).
- În județul Cluj, un alt bărbat din Registrul Agresorilor Sexuali a motivat că n-a putut ajunge la poliție, pentru că, mai întâi, n-a avut cu cine să-şi lase oile, iar mai târziu a plecat la muncă în Italia. (Încheiere Judecătoria Turda).
Mulți dintre cei cercetați pentru nerespectarea obligațiilor din legea registrului au spus că nu s-au putut prezenta la poliție pentru că se aflau în străinătate, la muncă.
Potrivit dispozițiilor interne, atunci când ei pleacă în altă țară, „polițistul de caz informează autoritățile polițieneşti din statele respective”, „luând în considerare riscul recidivei” și pentru a preveni şi combate criminalitatea transfrontalieră. În cazul celor care s-au sustras obligațiilor, polițiştii n-au avut ce să anunțe în alte state, pentru că ei au aflat despre deplasările în străinătate abia după ce „supravegheații” s-au întors în țară.
Cum se măsoară interesul public în astfel de cauze
Conform Codului de procedură penală, procurorul poate dispune renunţarea la urmărirea penală în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedepse cu închisoarea de cel mult 7 ani şi când se constată că nu există un interes public în urmărirea faptei.
Cei de la Institutului Național al Magistraturii enumeră criteriile de apreciere a interesului public: „persoana inculpatului, conduita anterioară comiterii infracţiunii, conţinutul faptei, modul şi mijloacele de săvârşire, scopul urmărit, împrejurările concrete de săvârşire, urmările produse sau care s-ar fi putut produce, eforturile făcute de inculpat pentru înlăturarea/diminuarea consecinţelor infracţiunii”.
Anul trecut, potrivit Parchetului General, procurorii au dat RUP în 57.592 de dosare; mai multe decât cele finalizate (50.179) cu rechizitorii sau acorduri de recunoaştere a vinovăției.
Cum motivează magistrații „lipsa interesului public”
În cazul celor din Registrul Agresorilor Sexuali care nu s-au supus monitorizării, judecătorii au admis soluția de renunţare la urmărire penală cu următoarele argumente:
- Judecătoria Orşova: „Cheltuielile judiciare pe care le-ar presupune efectuarea în continuare a cercetării penale sunt foarte mari, existând o disproporție vădită între aceste cheltuieli şi gravitatea urmărilor produse, dar şi necesitatea orientării cercetărilor organelor de urmărire penală către infracțiuni mai grave”.
- Judecătoria Făurei: „Judecătorul de cameră preliminară are în vedere şi cheltuielile pe care le-ar putea implica desfăşurarea unui proces penal, care sunt într-o disproporţie vădită cu gravitatea urmărilor faptei de natură penală care are un pericol social redus”.
- Judecătoria Galați: „Fapta nu prezintă un grad de pericol social ridicat” şi „nu există un interes public în urmărirea acesteia”.
- Judecătoria Hațeg: „Interesul public în urmărirea unei activităţi infracţionale trebuie raportat şi la situaţia menţinerii unui dosar în instrumentare, în condiţiile în care s-au epuizat toate cercetările”.
- Judecătoria Sibiu: „Fapta a adus atingere minimă valorilor sociale apărate de legea penală”.
- Judecătoria Roman: „Se reţine că fapta a fost săvârşită fără ca suspectul să fi avut metode elaborate de a se sustrage, din contră, modalitatea de săvârşire fiind una relativ rudimentară”.
Judecătorul care a condamnat: „S-a produs o stare de pericol”
La Medgidia, într-un caz similar cu cele de mai sus, judecătorul a apreciat că sustragerea de la monitorizare a produs „o stare de pericol pentru relaţiile sociale, vizând necesitatea prevenirii şi combaterii faptelor de natură sexuală prevăzute şi pedepsite de legea penală, precum şi pentru a evita riscul recidivei”.
E singurul dosar în care a fost dat un verdict, de când a apărut Registrul Agresorilor Sexuali. Condamnat în trecut pentru viol, Remus H. a fost prins în noiembrie anul trecut, după ce i-a furat portofelul unui bărbat, pe stradă. A fost trimis în judecată pentru furt, dar şi pentru nerespectarea obligațiilor din legea privind Registrul Agresorilor Sexuali. La proces, şi-a recunoscut ambele fapte, iar în decembrie anul trecut, Judecătoria Mangalia l-a condamnat la 1 an, 7 luni şi 15 zile de închisoare cu executare.
Din pedeapsă, 4 luni şi 15 zile de închisoare sunt pentru încălcarea Legii Registrului Agresorilor Sexuali. Decizia nu e definitivă, iar Remus H. a făcut apel.
Alte dosare care au fost trimise în judecată
La nivel național, mai sunt alte cinci dosare în care procurorii au decis că există totuşi un interes public în urmărirea faptei:
- Un bărbat condamnat în 2013 pentru viol a părăsit localitatea de domiciliu trei săptămâni, fără să anunțe poliția. Procurorii l-au trimis în judecată în august 2022, iar Judecătoria Aleşd va pronunța o primă decizie pe 22 martie.
- Parchetul de pe lângă Judecătoria Zărneşti a trimis în judecată un bărbat care, fără ştirea poliţiei, s-a mutat într-un alt sat din județul Brașov. Primul verdict din dosar va fi dat pe 24 aprilie.
- Un alt bărbat, din Sibiu, care nu s-a prezentat la sediul poliției conform graficului de prezență, a fost trimis în judecată de procurori în octombrie 2022. Judecătoria Sibiu va da un prim verdict în dosar pe 6 aprilie.
- Și Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia a trimis în judecată un bărbat care nu a respectat graficul de prezență impus de poliție. Următorul termen al procesului e pe 28 martie.
- Procurorii din Carei au trimis în fața instanței un bărbat care nu şi-a respectat obligațiile din legea registrului. În plus, pentru că a amenințat cu briceagul un comesean de la o terasă, el a fost acuzat şi de tulburarea ordinii și liniștii publice. Luna trecută, Judecătoria Carei a decis că procesul poate începe.
Cum e pedepsită în alte țări nerespectarea obligațiilor
Pe lângă registrul public, Polonia are și un registru cu acces limitat, în care sunt înscriși infractorii minori și cei considerați mai puțin periculoși. Și ei, dar și cei din registrul public au obligația să raporteze la poliție orice schimbare de adresă, în cel mult 3 zile, dar și orice deplasare în străinătate. Legea din Polonia prevede că încălcarea acestor obligații se pedepsește cu arestarea, restrângerea libertății sau cu amendă de cel puțin 1.000 de zloți (212 euro – n.r.).
În Franța, unde există un registru similar celui din România, cei înscriși sunt obligați să-și declare adresa anual, dar și orice schimbare de domiciliu, în termen de 15 zile, la secția de poliție sau de jandarmerie la care sunt arondați. Nerespectarea acestor reguli se pedepsește cu închisoarea de maximum 2 ani și cu 30.000 de euro amendă.
Și în Marea Britanie, registrul (ViSOR) are acces limitat, dar anumite categorii de persoane (părinții, tutorii sau îngrijitorii) pot cere poliției să le spună dacă cineva a fost condamnat pentru infracțiuni la viața sexuală, atunci când suspectează că el reprezintă un pericol pentru copii.
Cei înscriși în ViSOR trebuie să notifice la poliție orice plecare în străinătate ce depășește 3 zile, orice adresă nouă la care ar putea locui mai mult de o săptămână, orice ocazie în care ar putea sta în preajma unui copil mai mult de 12 ore, dar și detalii despre conturile bancare și cardurile de debit, pentru a preveni actele de pornografie infantilă. În Marea Britanie, încălcarea acestor reguli e pedepsită cu închisoarea de cel mult 5 ani.
Citește și:
- Primul român eliminat din Registrul Agresorilor Sexuali, un profesor condamnat pentru corupere sexuală de minori. Ce au spus judecătorii
- 10 prădători sexuali care au violat din nou, după ce au ieșit din închisoare. Poliția trebuia să-i supravegheze, toți fiind în Registrul Agresorilor
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro
Standup • 18.03.2023, 11:36
***
Acest comentariu a fost moderat pentru: limbaj vulgar sau jignitor, calomnie.
bozo76 • 18.03.2023, 07:41
La politisti le rupe de RAP. Ei vad asta ca o vorvoasa inutila. Probabil canici de victime nu le pasa. Oricum cei care cer favoruri sexuale la locu de munca sunt in toata tzara. *** *** Orisicum, bina observatia ca trebuie sa fie PUBLIC. Yrebuie sa contina si pe profesoarele care se inamoreaza de elevi si pe taximerrista care l.o violat pe clientul sla. ***
Acest comentariu a fost moderat pentru: limbaj vulgar sau jignitor, calomnie.