Cel mai des prin transfuzii sau utilizarea in comun a drogurilor intravenoase; perioada de incubatie e cuprinsa intre 3 si 16 saptamani.
Mai rar, virusul se transmite sexual sau transplacentar (adica de la mama la fat).Modul de transmitere sanguin ne obliga sa avem mare grija cu obiectele taioase sau intepatoare care pot prezenta urme de sange posibil infectat cu virusul C. Nu trebuie sa ne fie jena sa ne asiguram ca astfel de obiecte sunt sterilizate corespunzator atunci cand recurgem la manichiura, tatuajuri, piercing, barbierit sau chiar la unele servicii medicale din cadrul unitatilor medicale, cum ar fi acupunctura sau stomatologia.
Simptomele si semnele hepatitei C sunt uneori confuze si se caracterizeaza printr-o stare de slabiciune generala si oboseala aparent inexplicabila, sau asemanator unui sindrom pseudogripal: febra, dureri articulare si musculare, uneori eruptie cutanata.
Faza icterica se traduce printr-o ingalbenire de intensitate variabila, cu urina inchis colorata si scaune decolorate, pierderea poftei de mancare, greturi. Alteori instalarea hepatitelor virale poate trece neobservata si hepatita este descoperita intamplator prin detectarea anticorpilor anti-VHC la persoane aparent sanatoase.
Diagnosticarea se face pe baza dozarilor sanguine. Unele semne sunt comune tuturor hepatitelor: cresterea masiva a transaminazelor (enzime hepatice) care tradeaza distrugerea celulelor ficatului. Aparitia bilirubinei in urina precede icterul si reprezinta un criteriu precoce de diagnostic. Altele indruma spre o infectie virala: cresterea numarului de limfocite fara cresterea numarului altor globule albe. In sfarsit, serologiile specifice permit identificarea virusului sau anticorpilor antivirus C, care apar la cateva saptamani dupa infectie. Alte cazuri impun efectuarea punctiei hepatice pentru acuitatea diagnosticului.
Tratamentul consta in principal intr-un regim alimentar si de viata echilibrat, menit sa protejeze la maxim ficatul. Se recomanda odihna multa si evitarea stresului; nu sunt necesare neaparat suplimente de polivitamine. Cand aceasta evolueaza, mai ales inspre carcinomul hepatocelular (cancer) se recomanda tratamentul cu interferon. Acesta stopeaza initial inflamatia si suprima inmultirea virusurilor; tratamentul dureaza aproximativ 12 luni. Cei care intrerup pot face recaderi, iar 20-25% din total prezinta o remisiune prelungita. Raspunsul la tratamantul cu interferon depinde de incarcatura virala, tipul virusului si stadiul evolutiv. In unele tari, alaturi de interferon se administreaza ribavirin (un medicament anti-viral care inhiba replicarea virusurilor prin actiune asupra ARN-ului), o combinatie care pare a fi eficienta, dar care se afla inca in studiu.
In ceea ce priveste transplantul de ficat, acesta poate fi utilizat chiar si in stadii avansate ale bolii; desi infectia cu virusul C hepatic recidiveaza, evolutia clinica este lenta, iar rata de supravietuire pe termen lung este crescuta.
Cum arată buletinul de vot pentru alegerile prezidențiale din 24 noiembrie!