Cuprins:
În luna martie, la puține zile după ce Rusia a preluat controlul în orașul Herson, singura capitală provincială capturată de la debutul invaziei, localnicii au început să protesteze față de prezența armatei de ocupație.
Clipuri dramatice cu oameni care sfidau blindatele și soldații ruși înarmați pentru a flutura steagul Ucrainei pe străzi s-au viralizat pe rețelele sociale, un simbol al rezistenței unei țări aflate în prag de a fi ocupată.
Ukrainian civilians protest Russian occupation in Kherson.🇺🇦
These rallies not only demonstrate public resolve against the occupation they also tie down a significant number of Russian troops.👇pic.twitter.com/mAsOZS7wAx
— Jimmy Rushton (@JimmySecUK) March 13, 2022
Pe măsură ce protestele au scăzut în intensitate, autoritățile de ocupație au demarat o campanie de asimilare a cetățenilor din oraș și de eliminare a identității ucrainene – un obiectiv pe care președintele Vladimir Putin îl avea pentru pentru întreaga Ucraină dacă armata sa ar fi avut mai mult succes, scrie New York Times.
Prin urmare, cântecele naționale au fost interzise. Vorbirea limbii ucrainene putea duce la arestare. Școlile au adoptat programe școlare rusești, iar tinerilor elevi trebuia să li se spună că sunt ruși, nu ucraineni.
Autoritățile de ocupație i-au cerut, spre exemplu, Olhei Maliarciuk, funcționară la o companie de taxi, să achite facturile în ruble. Dar ea a continuat să plătească în moneda ucraineană, hrivna.
„Pur și simplu nu a funcționat”, a spus ea pentru New York Times, cu privire la propaganda rusă care a fost transmisă la televizoare și lipită pe panouri publicitare în cele nouă luni de ocupație a Hersonului. Duminică, ea se plimba într-un parc, fluturând un mic steag ucrainean.
Fiica unei alte localnice, Irina Diagileva, a frecventat o școală unde programa includea memorarea imnului național rusesc. Dar profesorii l-au ignorat. În schimb, îi întâmpinau în secret pe elevi, dimineața, cu salutul: „Glorie Ucrainei!”.
Primele zile de după eliberarea Hersonului sugerează că într-adevăr aceste eforturi rusești au fost în mare parte zadarnice, cel puțin judecând după reacția celor care au rămas în oraș, în timp ce forțele ucrainene se apropiau.
Jurnaliștii New York Times au observat cum un panou publicitar de pe marginea drumului, care proclama cu litere îngroșate: „Suntem împreună cu Rusia!”, era rupt în bucăți de un adolescent. Întrebat cum se simte, el a răspuns: „Liber”.
În același timp, locuitorii care ar fi putut să aibă o opinie mult mai favorabilă cu privire la eforturile de asimilare ale Rusiei nu mai sunt de găsit acum, mulți dintre ei fiind evacuați pe malul stâng al Niprului, acolo unde forțele ruse și-au consolidat noua linie de apărare.
O campanie înverșunată împotriva disidenților
Serhii Bloșko, un muncitor în construcții, a declarat pentru jurnaliștii americani că a locuit în casele unor prieteni pe parcursul celor nouă luni de ocupație, temându-se să nu fie arestat pentru că se alăturase protestelor din martie.
Soldații au mers la el acasă. Nu l-au găsit, dar au plecat cu televizorul și frigiderul, a spus el. Însă rușii i-au găsit pe unii dintre prietenii săi, care au fost reținuți și au dispărut, a spus Bloșko.
„Au reprimat populația proucraineană”, a declarat Bloșko. „Ceea ce s-a întâmplat aici a fost o epurare etnică”, a insistat el.
Modul în care fiecare armată a intrat în oraș, cea rusă în februarie, cea ucraineană chiar săptămâna trecută, a fost grăitor, a mai spus Bloșko.
„Când soldații noștri au intrat cu mașina, mitralierele lor erau îndreptate în sus, în aer”, a spus localnicul. „Când rușii au intrat, armele lor erau îndreptate spre oameni. Asta explică totul. Și au spus că sunt eliberatorii noștri”, a subliniat el.
În întreaga Ucraină, războiul a forțat o separare culturală accelerată a ucrainenilor de ruși – exact opusul a ceea ce Putin spera să obțină.
Ucrainenii bilingvi care vorbeau rusă înainte de război au trecut la ucraineană. Scriitorii din Kiev au sugerat închiderea unui muzeu dedicat lui Mihail Bulgakov, un nativ al orașului care a scris însă în limba rusă. Iar primarul din Odesa, orașul de la Marea Neagră fondat de țarina Ecaterina cea Mare, a spus că statuia ei va fi dărâmată.
Ucrainenii au evitat distrugerea orașului, în timp ce atacau pozițiile ruse
Olha Maliarciuk, funcționara de la dispeceratul de taxi, a declarat că, în ciuda eșecurilor programului de asimilare, ocupanții au continuat campania, publicând ziare rusești și difuzând un program de știri la televiziunea locală pro-Moscova.
Joi, în timp ce se retrăgeau, soldații ruși au aruncat în aer turnul de televiziune, de teamă ca nu cumva Ucraina să transmită acum știri proucrainene în teritoriul ocupat din apropiere.
Maliarciuk a observat că strategia armatei ucrainene, care a lovit forțele rusești și liniile lor de aprovizionare, a făcut efortul de a evita distrugerea orașului. Această abordare, a spus ea, a menținut, de asemenea, sprijinul local pentru guvernul ucrainean.
Potrivit acesteia, o lovitură cu o rachetă HIMARS ghidată cu precizie a lovit o garnizoană rusă într-un cartier rezidențial aflat la aproximativ 150 de metri de casa ei, aruncând în aer ferestrele, dar fără a afecta civili. „A fost o explozie frumoasă”, a spus femeia, care a mulțumit aliaților occidentali și în special SUA pentru ajutorul militar oferit Kievului.
În centrul orașului, jurnaliștii americani au putut observa o bază rusească distrusă, aflată vizavi de un spital. Din bază rămăseseră în picioare doar rămășițele zimțate ale pereților exteriori, dar explozia nu a spart nici măcar ferestrele spitalului.
Doctorul Ivan Terpak, un medic de familie care lucrează la spital, a declarat că lovitura a meritat riscul pentru pacienți și personalul medical și că a fost necesară pentru a-i alunga pe ruși. „Nu ar fi plecat dacă nu am fi tras în ei”, a spus el.
„Nimeni nu m-a întrebat”, a spus Terpak, „dar dacă ar fi făcut-o, aș fi spus: „Dă-i drumul și trage”.
Brutalitatea soldaților ruși i-a înstrăinat pe rezidenți
Cealaltă localnică intervievată, Irina Diagileva, a spus că și-a trimis fiica la școală doar după ce s-a asigurat că personalul didactic a rămas în secret fidel Ucrainei, făcând jocul administratorilor numiți de ruși, dar fără să predea programa școlară impusă.
Profesorii de la alte școli au predat programul rusesc, a spus ea.
Irina Rodavanova, curatoare pensionată la Muzeul de Artă din Herson, a declarat că brutalitatea soldaților ruși i-a înstrăinat pe rezidenți, subminând eforturile de asimilare culturală.
Soldații l-au bătut pe soțul ei pe marginea unui drum după ce l-au acuzat de o încălcare a regulilor de circulație.
„Sunt de acord cu președintele nostru”, a spus Rodavanova. „Mai bine fără electricitate, fără apă și fără căldură dacă rămânem în același timp și fără ruși”, a spus ea.
Luni, președintele ucrainean Volodimir Zelenski, aflat în vizită în oraș, a declarat că atrocitățile comise de forțele de ocupație rusești în regiunea Herson nu sunt diferite de cele comise în alte teritorii ocupate din Ucraina.
„Anchetatorii au înregistrat peste 400 de crime de război ale ruşilor. Au fost găsite cadavrele civililor și militarilor care au fost uciși”, a spus preşedintele ucrainean, potrivit Ukrainska Pravda. Zelenski a mai spus că va fi asigurată „stabilizarea”, iar legea și ordinea vor reveni în 226 de localităţi din regiunea Herson, cu o populație totală de „peste 100.000 de persoane, începând de acum”.
Oasele lui Potemkin
În mod bizar, cu câteva săptămâni înainte de a se retrage, soldații ruși au luat cu ei oasele aristocratului rus din secolul al XVIII-lea, prințul Grigori Aleksandrovici Potemkin, îndepărtând astfel un puternic simbol istoric și cultural al legăturilor orașului cu Rusia. Prințul Potemkin, un iubit al Ecaterinei cea Mare, a fost considerat fondatorul orașului modern Herson.
Părintele Vitali, preot la Catedrala Sfânta Ecaterina, a declarat că ofițerii ruși au apărut din când în când, în timpul ocupației, la catedrală pentru a vizita cripta în care se află oasele prințului Potemkin.
În cele din urmă, soldații au sosit, purtând cagule și spunând că vor proteja oasele de atacul ucrainean. Doi soldați au scos rămășițele, ținute într-un sac de pânză, iar alți doi au scos sicriul de lemn în care oasele stătuseră timp de două secole, a declarat părintele Vitali.
„Era cea mai importantă relicvă a bisericii noastre”, a spus el. „Dar este mai importantă pentru ei decât pentru noi. Este o figură istorică semnificativă și un simbol al ambițiilor imperiale rusești”, a subliniat el.
Ucraina ar trebui să ceară returnarea oaselor, a spus părintele, adăugând, totuși, că locuitorii din Herson nu se vor supăra cu adevărat dacă nu le vor primi.
„Nu avem nevoie de oase”, a spus el, „poate că următoarea generație va uita chiar că au fost vreodată aici”.