„Am fost în două relații și nu am simțit neapărat ceva. A fost presiunea socială. Părinții, prietenii mă tot întrebau dacă n-am și eu o prietenă, ceva. Nici eu, în capul meu, nu știam dacă-s gay, bi sau ce sunt. Mi-am zis ok, sunt ceva, dar nu știam ce. Prima oară când explorezi o parte nouă din tine e înfiorător, mai ales că există acest stigmat„.
Dar știa că e diferit. Simțise atracție pentru băieți, dar nu a avut curajul să-și recunoască asta. Abia în facultate s-a descoperit. Și a putut să o facă în Marea Britanie, cu ajutorul băiatului de care se îndrăgostise.
„El știa asta de când avea 10 ani. Iar eu încă nu știu ce sunt!„.
L-a ajutat mult și terapia, apoi și-a făcut curaj să le spună și părinților. Curajul a venit la pachet cu toate scenariile posibile. Ori îl acceptă, ori îl dau afară din casă.
„Mi-am zis că ei merită să știe„.
Elefantul din cameră
Se făcea că era sfârșit de primăvară, iar sora lui George se pregătea de nuntă, în Londra. Mama lor a venit până acolo și, într-o seară, la restaurant, a venit momentul coming out-ului. George a dat, mai întâi, un pahar de vin pe gât.
„Mamă, sunt gay. Nu mi-am ales să fiu așa, nu-mi place să fiu arătat cu degetul, să fiu ceva cu care voi nu sunteți ok, dar ăsta e adevărul„.
Mama lui s-a albit la față, o năpădeau lacrimile. Dar s-a abținut și n-au mai vorbit despre asta. Era un elefant în cameră, iar ei îl ignorau.
Apoi, prin iunie, tatăl lui a venit la Londra să-l ajute să se mute înapoi acasă. Terminase studiile acolo. Tatăl său știa, dar nici cu el n-a vorbit despre asta. Era tot elefantul, iar ei îl ignorau în continuare.
Nici măcar când s-a văzut la Gay Pride, lângă tatăl lui, nu a putut să vorbească despre asta. S-a întâmplat, ironic, altceva.
George a văzut un steag uriaș cu LGBT, curcubeul, dar n-avea bani să și-l cumpere. Așa că a fost nevoit să-i ceară tatălui său.
„Bine, dar ăsta nu mai iese din dulap când ajungi acasă„.
Și-a cumpărat steagul și a rămas în dulap, la un loc cu el.
George a avut o singură discuție cu ai lui despre orientarea sexuală.
„Mi-au spus că ei chiar încearcă să accepte, dar e foarte greu pentru ei că au fost crescuți diferit, într-o societate diferită și nu știm dacă vom putea ajunge vreodată la un nivel de acceptare totală. Dar încearcă. E ceva ce nu pot să controlez, se întâmplă și atât. Așa este și așa o să fie mereu„.
Acum, George e student la București. Locuiește departe de părinți, dar a ieșit din dulap. Și el, și steagul LGBT.
George este unul dintre oamenii cu putere despre care Libertatea a scris, în octombrie. Și a decis să rămână anonim tocmai din cauza stigmatizării din societate.
Citește și:
Confesiunile unui homosexual. „Eu de ce nu pot să mă îndrăgostesc de o fată?”