ComenteazăLuna trecută, artistul solicită donații pentru o viitoare intervenție chirurgicală care putea să îi salveze viața.
Iar colegii de breaslă au susținut un concert intitulat ”Toți pentru Horia”, pentru a-l ajuta să obțină banii pentru tratament. Suferea de cancer la plămani.
Figură emblematică a mișcării folk din Romania încă de la începuturi, alături de artiști precum Doru Stănculescu, Mircea Vintilă, Vali Sterian sau Mircea Florian, Stoicanu a contribuit prin cântecele sale, dar și prin cărțile pe care le-a scris la zestrea culturală autentic romanească.
Cântecele sale cele mai cunoscute au apărut pe albumul colectiv ”Din darul Magilor” – ”Ce copil e mama mea”, ”De ajun” – și cele ale colegilor de la ”Pasărea Colibri”, ”Pe Corso”, ”Dragostea e o salată” șii ”Inchis în Paradis”. A contribuit și două dintre albumele lui Mircea Vintilă. ”Madama de Pică” și ”Toți într-o barcă”.
Stoicanu are și un album scos, în 2011, ”Cireșe amare”, conținând 12 cântece cărora le-a compus atât melodia, cât și ”vorbele”.
Este autorul unor cântece intrate în fonoteca de aur a folkului românesc: ”Sala pașilor pierduți”, care i-a adus cooptarea în cenaclul ”Flacăra”, ”La răsărit” sau ”Urmărit”.
În 1990, a participat la evenimentele din Piața Universității, compunând piesa ”Democrați, fiți cu toții frați!”, difuzată de la balcon.
În 2014 a publicat cartea ”Prin dimineaţa unei muzici”, despre începuturile folkului de la noi.
Pe langă activitatea pe tăram muzical a avut și o importantă activitate ca traducător (”Războiul iudaic” de Flavius Iosephus sau traducerea și adaptarea în limba română modernă a capodoperei cantemirene ”Istoria ieroglifică”).
Despre dragoste vorbim toți, dar cei fericiți zâmbesc în tăcere.
Horia Stoicanu:
Stoicanu a fost înmormântat ieri, la Cimitirul Ghencea militar.