„Hoții de subiecte”, un film cu și despre adolescenți, dedicat și adulților. Regizorul Tudor Petremarin: „Mi-aș dori ca părinții să aibă mai multă răbdare cu copiii lor”

Filmat în București, filmul prezintă o colaborare între foști absolvenți UNATC, actori experimentați și actori debutanți, și prezintă nu doar provocările liceenilor, cât și impactul alegerilor lor asupra familiei, dar și a societății. Într-un interviu Libertatea, Petremarin a povestit despre cum vede generația Z, dar și despre lecțiile pe care un astfel de film le poate oferi atât adulților, cât și copiilor.

O călătorie în lumea adolescenților

„Pentru primul meu lungmetraj, am ales să explorez lumea intensă a adolescenței. Deși acțiunea se desfășoară ca într-un „heist movie”, inima filmului pulsează în complexitatea relațiilor dintre părinți și copii. Această temă a rezonat profund în mine, întâi după pierderea tatălui meu și apoi și mai puternic odată cu nașterea fiicei mele”, explică Tudor Petremarin. 

Recomandări

Sondaj Verifield la comanda lui Nicușor Dan. George Simion rămâne favorit, surpriză uriașă pe locul 2

„Hoții de subiecte” îmbină autenticitatea cu o abordare vizuală fresh și un casting format în mare parte din debutanți, pentru a reda cât mai fidel energia și frământările unei generații care caută validare și înțelegere. Prin această poveste, Tudor își propune să deschidă un dialog între generații, să le ofere părinților o nouă perspectivă asupra adolescenților de azi, dar și să le transmită tinerilor curajul de a-și exprima propriile nevoi.

Acțiunea urmărește patru adolescenți care vând online subiectele de la BAC, cu scopul de a face bani pentru a-și îndeplini visurile. Sofi (Karina Jianu) vrea să strângă bani pentru a-și plăti facultatea din Elveția, Alex (Ștefan Iancu) visează să își construiască propriul studio de înregistrări, Amalia (Ana Toda) dorește să-și impresioneze tatăl senator, iar Tomiță (Dragoș Prundeanu) vrea să fie parte dintr-o aventură. Planul merge bine până în momentul în care cei patru adolescenți sunt nevoiți să înfrunte realitatea și consecințele acțiunilor lor.

Recomandări

Două dosare penale după ce jandarmii din Vaslui au spart petrecerea polițiștilor din clubul unui „cunoscut consumator de droguri”

Filmările s-au desfășurat pe parcursul a 20 de zile în București, în iulie – august 2023, iar procesul de casting a durat aproximativ două luni. În prima lună, au participat la audiții peste 300 de tineri din toată țara, atât la UNATC, la sediul agenției de casting, precum și online, iar în a doua lună, cei 12 finaliști au trecut prin noi probe, iar dintre ei au fost aleși 4 actori care au jucat rolurile principale.

În era internetului, „Hoții de subiecte” își asumă misiunea de a demonstra că cinematografia mai poate fi relevantă pentru tineri, atât timp cât le vorbește pe limba lor. Cu influențe variate – de la filme-cult despre adolescență la producții recente de succes – Tudor construiește o poveste care e simultan locală și universală, recognoscibilă și surprinzătoare. „Simt că în ultimii ani societatea s-a împărțit în multe tabere, fiecare cu păreri foarte tranșante pe anumite subiecte. Mi-aș dori ca acest film să pună spectatorii pe gânduri și să-i scoată din această dihotomie, să le arate că viața e frumoasă și merită trăită tocmai pentru toate nuanțele de gri dintre alb și negru”, adaugă regizorul. Am stat de vorbă cu el despre aventura cinematografică, provocările și revelațiile întâlnite pe parcurs, generația Z, dar și despre viitorul său în cinema.

Recomandări

Verdictul istoric împotriva lui Le Pen provoacă un cutremur politic în Franța. „Este o declarație de război din partea Bruxelles-ului”

O poveste care-și propune să deschidă un dialog între generații

– Libertatea: Tudor, când și cum a apărut dorința unui film cu și despre adolescenți? 
– Tudor Petremarin: Ideea unui film despre relațiile dintre părinți și copii mă urmărea de mult timp, dar îmi lipsea acel „ceva” care să transforme ideea în realitate, un cadru narativ care să captiveze cu adevărat publicul. Momentul decisiv a fost atunci când am vizualizat ideea „furtului subiectelor de la BAC”. A fost acel element care a deschis perspective noi și a dat un sens întregii producții. După acel punct, totul s-a derulat într-un mod natural și firesc.

– Ce ți-ai dorit de la acest film, care a fost viziunea ta, și care sunt așteptările tale de la el?
– Obiectivul meu principal a fost să creez o poveste autentică și care să rezoneze profund cu spectatorii. Am dorit să-i transport într-o perioadă a vieții caracterizată de emoții intense și trăiri puternice, să-i fac să retrăiască momente-cheie. Sper ca experiența vizionării să stimuleze dialogul, să-i inspire pe oameni să împărtășească propriile lor experiențe și să se regăsească în personajele filmului. Faptul că reacțiile publicului au fost atât de pozitive îmi oferă o satisfacție enormă și confirmă faptul că am reușit să ating aceste obiective.

– A fost o provocare să debutezi cu un film dedicat adolescenților? Ai simțit o presiune diferită față de alte genuri?
– În România, fiecare producție cinematografică vine cu propriul set de provocări, indiferent de gen. Industria noastră cinematografică este încă în proces de maturizare. Totuși, succesul recent al filmelor românești demonstrează că publicul este dornic să consume conținut local și că există un potențial enorm pentru producții de calitate. Eu chiar sper ca în 10-20 ani să avem un spectru divers de producții, care, cu puțin noroc, pot ajunge și la publicul străin.

– Ai menționat că relația părinți-copii a devenit o temă personală pentru tine. Cum s-a transpus această experiență în povestea filmului?
– Procesul de creație al filmului a fost cumva terapeutic. Am pus mici bucăți din trecutul meu, din părinții mei, din mine și din prietenii mei în personajele și situațiile din film. A fost cathartic când am simțit că totul se leagă într-un final și că producția are un aer local. Desigur că nu am reinventat roata. Temele explorate în film sunt prezente în multe filme și seriale internaționale, iubite de publicul din toată lumea. Important a fost să accept clișeele inevitabile, umane, și să le aduc într-un fond puternic local, tineresc. Prin poveste, prin actorii tineri, prin imaginea curată, filmul devine credibil, autentic. Și asta m-a bucurat foarte mult.

„Mi-aș dori ca părinții să aibă mai multă răbdare cu copiii lor”

– Crezi că există o ruptură între adolescenți și părinți în prezent? Cât de mult a influențat asta povestea?
– Diferențele dintre generații sunt inevitabile și fac parte din dinamica socială. Tocmai caracterul universal al acestor diferențe și ușurința cu care ne putem identifica cu această perioadă a vieții m-au convins că acest cadru narativ este ideal pentru film.

– Apropo de noua generație și relația cu părinții – ce mesaje ți-ar plăcea să ajungă la adulți cu privire la asta? Dar la tineri?
– Mi-aș dori ca părinții să aibă mai multă răbdare cu copiii lor, să-i tragă de limbă mai des ca să afle cum se simt aceștia, să aibă curiozitatea să descopere lumea internă bogată din sufletul celor mici. Iar pentru tineri, mi-aș dori să capete curaj și încredere în propriile lor voci, să încerce să judece critic și să-și aleagă cu atenție anturajul.

– Procesul de casting a durat aproape două luni și ai ales mulți actori debutanți. Cum a decurs acest proces?
– Mi s-a părut foarte importantă alegerea actorilor. Am dorit mult să fie credibili, să fie autentici. Așa că am văzut peste 200 de tineri: studenți la actorie și liceeni pasionați de teatru. Din aceștia am ales 12 și cu ei am tot repetat în fel de fel de combinații astfel încât să se potrivească cât mai bine și să fie cât mai confortabili în personaj. Eu cred că distribuția finală este foarte reușită și că transmite perfect mesajul filmului.

„Tinerii au nevoie de ceva autentic care să le capteze atenția”

– Ce ai descoperit despre Generația Z pe parcursul acestui proces? Ce îi motivează, ce îi sperie, cum percep lumea?
– Eu nu văd diferențe atât de profunde între generații, mai ales la vârsta adolescenței. Și generația actuală își dorește să fie iubită, înțeleasă, acceptată, la fel cum îmi doream și eu când eram în liceu, la fel cum își doreau și părinții mei. Da, GenZ sunt mai mult conectați la tehnologie, sunt mult mai „globalizați”, însă acest lucru îi face mai toleranți și îi ajută să înțeleagă lumea mai clar, îi ajută să realizeze că granițele socioeconomice ale națiunilor definite în ultimele două secole sunt mult mai fluide. Sunt expuși la mult mai multe informații, și deși acest lucru îi sperie uneori, sunt mult mai conectați cu propriile sentimente și poate mai curajoși în a-și exprima nevoile. Acest lucru este foarte util și de apreciat.

– „Hoții de subiecte” poate fi văzut ca un film de divertisment, dar și ca o poveste cu un mesaj mai profund. Care este, pentru tine, lecția principală a acestui film?
– Simt că în ultimii ani societatea s-a împărțit în multe tabere, fiecare cu păreri foarte tranșante pe anumite subiecte. Mi-aș dori ca acest film să pună spectatorii pe gânduri și să-i scoată din această dihotomie, să le arate că viața e frumoasă și merită trăită tocmai pentru toate nuanțele de gri dintre alb și negru. Să le arate că e bine să ai propria părere, dar să nu uiți să asculți și părerile celor din jur, chiar dacă nu ești de acord cu ele.

– Generația Z consumă mult conținut rapid, pe platforme ca TikTok sau Instagram. Crezi că mai există loc pentru un astfel de film în viața lor? Cum le poți capta atenția?
– Într-adevăr, puterea de concentrare a scăzut considerabil în ultimii ani. Durata de atenție („attention span”-ul pe platformele de socializare) scade de la aproximativ 30 secunde la 1,2 secunde între generațiile de seniori și tineri. Însă acest lucru nu înseamnă că tinerii nu consumă formate lungi de televiziune sau filme. Înseamnă doar că au nevoie de ceva autentic care să le capteze atenția. Vor ceva „adevărat”, cu care să se identifice, nu vor ceva ultra-procesat, repetitiv și plictisitor. Atât timp cât povestea filmului este bine scrisă, bine filmată și bine jucată, ei vor fi atenți. Deci, dintr-un anumit punct de vedere, sunt un public mai selectiv, mai atent la propriile nevoi. Ceea ce ar trebui să motiveze creatorii de conținut să fie mai competitivi, mai buni.

„Cinematograful încă poate avea un rol puternic în educația tinerilor”

– Care crezi că este rolul cinematografiei în educația emoțională și socială a tinerilor? În era streaming-ului și a platformelor digitale, mai are cinematografia aceeași forță de a influența generațiile tinere?
– Eu cred că cinematograful are o putere emoțională aparte. Experiența vizionării în grup, a râsetelor sau plânsetelor unei săli întregi, te ajută să-ți validezi emoțiile, te face să simți că nu ești singur, că aparții unui grup. Da, streaming-ul este o alegere ușoară, însă satisfacția este mult mai mare la cinema. De aceea cred că cinematograful încă poate avea un rol puternic în educația tinerilor.

– Filmul are o abordare vizuală fresh. Ai avut anumite influențe stilistice sau regizorale care te-au ghidat?
– Am avut o perioadă în care m-am uitat la multe filme și seriale cu adolescenți: de la „Superbad” la „The Breakfast Club”, de la „Sex Education” la „Liceenii”. Am citit și recitit mai multe cărți de „young adult fiction” și fantasy. Și pentru că am crescut cu alte „povești” (cum ar fi „The Goonies”, „Clueless”, „E.T” sau „The Virgin Suicides”), mi-am dorit să ca filmul să aibă un stil vizual cu o eleganță atemporală. Din reacțiile publicului, am simțit că am reușit acest lucru: se simte o experiență cinematografică „ca afară”.

– Pe viitor vrei să continui să explorezi noua generație sau vei migra și către alte stiluri, te-ai gândit?
– Mi-aș dori să explorez cât mai multe stiluri și cât mai multe generații. Însă, indiferent de amplasarea poveștii și de vârsta personajelor, îmi doresc să spun povești faine. Fiecare film e o aventură, o ocazie de a învăța și de a crește. Vreau să fac filme pe care să vrei să le revezi alături de cei dragi, filme care să rămână în memoria colectivă.

Pentru a înțelege mai bine și perspectiva tinerilor, am stat de vorbă cu actorii principali, Karina Jianu și Ștefan Iancu, despre film și cum văd acțiunea raportată la generația lor.

„Filmul este unu la unu cu realitatea adolescenților din ziua de azi”

– Cum credeți că „Hoții de subiecte” reflectă realitatea adolescenților din ziua de azi?
– Karina: Din punctul meu de vedere, filmul este unu la unu cu realitatea adolescenților din ziua de azi, mai ales dacă ne uităm la relațiile cu părinții până la dramele care nu se vor schimba niciodată.
– Ștefan: Cred că e un tablou destul de complet al generației de azi. E realizat suficient de în detaliu încât să se regăsească destul de mulți tineri printre personaje, are o poveste coerentă și nu s-a dat la o parte din a vorbi puțin și despre lucrurile mai neplăcute prin care trec adolescenții, de la neajunsuri, la fricile specifice vârstei și altele. 

– Ce credeți că îi definește cel mai mult pe adolescenții din generația voastră? Ce vă diferențiază față de generațiile anterioare?
– Karina: Adolescenții din generația noastră sunt definiți de dorința puternică de a se exprima liber. Avem platforme care ne permit să fim autentici, să discutăm subiecte importante și să ne facem auziți fără frică de judecată. Ceea ce ne diferențiază de generațiile anterioare e că suntem mult mai deschiși și curajoși să arătăm cine suntem cu adevărat, fără să ne temem de norme sau stereotipuri.
– Ștefan: Adolescența mea e plasată undeva la granița dintre epoca cu și fără telefon. Cred că am avut o baftă foarte mare că smartphone-urile au început să ne devină indispensabile abia spre terminarea liceului și că până atunci, în afară de ocazionalul „check-in” pe care îl mai dădeai pe FB, nu era prea mare nebunia cu social media și „influencereala”. Eram ceva mai prezenți și mai atenți unii la alții, din punctul meu de vedere.

„Există uneori o deconectare între generații, dar nu e imposibil să ne înțelegem”

– Filmul vorbește despre relațiile dintre părinți și copii. Credeți că există o deconectare între generații? Ce ați vrea ca adulții să înțeleagă mai bine despre voi?
– Karina: Cred că există uneori o deconectare între generații, dar nu e imposibil să ne înțelegem. Generația mea este una care are viziuni clare și vrea cu adevărat să facă o schimbare, dar ce mi-aș dori eu să fie înțeles este faptul că, deși ne dorim aceste lucruri, nu înseamnă ca suntem închiși față de a învăța și de la celelalte generații.
– Ștefan: Eu sunt în poziția fericită în care n-am simțit niciodată că ai mei ar face parte din altă generație față de mine. Am fost și suntem de acord în 90% din cazuri și n-a trebuit să fac vreodată prea multă muncă de convingere când a venit vorba de mine și de ceea ce-mi doresc. Dar, uitându-mă în jur, îmi dau seama că am fost un caz fericit, alții nu s-au bucurat de asta și cred că e o oarecare diferență mereu între oricare generație. Depinde cât de ușor se adaptează unii sau alții și unde găsesc un punct comun.

– Dacă ați putea schimba un stereotip despre adolescenți care există în filme, care ar fi acela?
– Karina: Aș vrea să elimin ideea că toți adolescenții sunt mereu confuzi, rebeli și greu de înțeles. Mi-ar plăcea să vedem mai multe personaje de adolescenți care sunt echilibrați și încrezători în sine.
– Ștefan: Stereotipul care prezintă de fiecare dată copilul mai timid sau mai tăcut drept un geniu care sigur are ceva de spus. Mai sunt și unii care tac că n-au ce zice sau că sunt altfel. Nu sunt chiar toți Mozart. 

„E bine să ai un scop încă de tânăr și să știi care e ăla”

– Dacă un adolescent ar vedea acest film și ar reține un singur mesaj, care ați vrea să fie acela?
– Karina: Dacă îți dorești un lucru cu adevărat, merită să crezi în el și să mergi până în pânzele albe pentru a-ți îndeplini visul.
– Ștefan: E bine să ai un scop încă de tânăr și să știi care e ăla. Și că de multe ori când o să te trezești într-o situație în care nu ști ce să faci, ghidează-te după scopul ăla și s-ar putea să iei decizia corectă.

– Credeți că adolescenții din ziua de azi mai sunt interesați de filme de cinema sau preferă conținutul de pe platformele online, cum vedeți lucrurile?
– Karina: Cred că adolescenții din ziua de azi sunt cu adevărat atrași de conținutul online pentru că e mult mai accesibil și personalizat. Poți să vizionezi ce vrei, când vrei și de pe orice dispozitiv, așa că e super convenabil. Adevărul este că, în toată povestea aceasta, ei nu au absolut nicio vină pentru faptul că, din cauza evoluției tehnologiei și timpului liber limitat pe care majoritatea îl au, preferă ceva mai ușor de accesat.
– Ștefan: Am să încerc să nu fiu răutăcios, dar cred că o parte din adolescenții din ziua de azi sunt mai interesați de content care ține maximum 5 secunde. Nu e doar vina lor, e vina aplicațiilor care le ocupă atât de mult timp, atenție și, implicit, viața. Și, din păcate, îmi dau seama că „attention span”-ul lor e mult mai scăzut. Poate că asta vine, uneori, și dintr-o lipsă de curiozitate, dar mai ales din cauza faptului că e atât de multă informație încât nici ei nu mai știu să selecteze care e valoroasă sau nu.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro