7 comentariiLuni, 14 octombrie, am găzduit primul fragment, unul în care se regăsește ultimul cuvânt al lui Aleksei Navalnîi în sala de judecată, în procesul Yves Rocher. În fragmentul de astăzi, cel mai important disident al secolului XXI povestește felul în care regimul lui Vladimir Putin i-a boicotat aparițiile publice și mitingurile din campaniile electorale.
Al doilea fragment
Kremlinul a înțeles că, în ciuda faptului că nu aveam bani sau acces la mass‑media, desfăşuram o campanie de succes, aşa că a decis să treacă la atac. A devenit o regulă în fiecare oraş ca la aeroport nişte indivizi angajați de administrația prezidențială să arunce cu ouă în mine. Acest lucru se întâmpla frecvent şi la reuniuni. Să fiu nevoit să curăț cojile de ou de pe haina mea nu era ceva foarte plăcut. După ce astfel de incidente s‑au repetat de câteva ori, am început să iau cu mine un rând de haine de rezervă. Dar acestea au fost doar incidente minore.
Când m‑am întâlnit cu voluntarii în sediul central din Volgograd, treizeci de cazaci şi huligani locali ne‑au atacat. Au încercat să mă tragă afară din sediu de picioare, în timp ce susținătorii mei mă trăgeau înapoi înăuntru de brațe. A fost ceva asemănător cu modul în care se administrau în vechime pedepsele – când condamnatul era legat de doi cai care erau apoi mânați să tragă în direcții diferite. Este greu de uitat ce senzație ai în asemenea momente.
Totodată, forțele de poliție locale au încercat din răsputeri să ne pună bețe în roate. Microbuzul nostru era oprit constant de poliția rutieră sub pretextul unei „operațiuni antiteroriste“ şi, deşi eram obosiți, înfometați şi furioşi, ne vedeam obligați să stăm acolo ore întregi. O altă tactică des folosită în încercarea de a‑mi sabota mitingurile era să se anunțe că există o alertă cu bombă în clădirea unde urma să aibă loc întâlnirea.
De asemenea, erau amenințați proprietarii clădirilor pe care le închiriaserăm, astfel încât aceştia să refuze să ne mai lase să le folosim spațiile. Ca urmare, am fost nevoit să‑mi țin discursurile din locuri exotice, cum ar fi un tobogan pentru copii, o bancă din parc şi un morman imens de zăpadă.
De exemplu, în Barnaul nu am fost lăsați să intrăm în clădirea pe care o închiriaserăm, deoarece proprietarul s‑a speriat, se pare, de mulțimea enormă venită să discute cu mine. Aşa că am stat afară: eu, membrii echipei, total bulversați, şi sute de voluntari pentru campanie. Nu aveam nici o intenție de a anula întâlnirea. Asta se întâmpla pe 20 martie. Străzile fuseseră curățate, dar pe marginea drumului erau mormane uriaşe de zăpadă. Prin urmare, m‑am urcat pe unul dintre aceste mormane şi de acolo mi‑am desfăşurat întâlnirea cu voluntarii.
Merită menționat că nu a fost doar o prezentare obişnuită, ci una în care mi‑am ținut discursul având fața de un verde‑aprins. Și asta pentru că, în drum spre întâlnire, un tip a venit în fugă spre mine, ca şi cum ar fi fost unul dintre susținătorii mei, şi când i‑am întins bucuros mâna, mi‑a aruncat un lichid în față. Instantaneu, ochii m‑au usturat atât de tare, încât pe moment am crezut că îmi dăduse cu acid. Dar s‑a dovedit că era doar o soluție antiseptică de culoare verde, pe care noi o numim zelionka. În afară de faptul că arătam, cu o astfel de față, ca o încrucişare între Fantomas 1 şi Shrek, nu s‑a întâmplat nimic îngrozitor şi apariția mea a provocat un amuzament deosebit în rândurile tuturor.
De la Barnaul am mers direct la Bisk, oraşul vecin în care fusese stabilită a doua întâlnire din acea zi. Selfie‑urile cu mine în aceste două oraşe au devenit cele mai populare. Am avut nevoie de trei zile pentru a mă curăța de zelionka.
Dar au încercat şi alte metode. Într‑o zi, sediul nostru din Moscova a fost invadat de un grup de tinere destul de ciudate. Din fericire, nu eram acolo în acea zi. Imaginați‑vă scena: colegii mei stăteau în birou şi lucrau în linişte, când au dat buzna mai multe femei îmbrăcate în chiloți de latex şi în uniforme de poliție cu accesorii erotice, mânuind bastoane, bice şi cătuşe. Se comportau într‑un mod foarte vulgar, asaltând personalul şocat şi înregistrând totul cu o cameră. Ce‑ai fi putut face cu ele? Ar fi fost un pic ciudat să sunăm la poliția adevărată şi, în orice caz, nu ar fi ajutat la nimic. Până la urmă, colegii mei au reuşit să le conducă politicos afară. Ulterior, clipurile video înregistrate de fete au apărut în toate rețelele media controlate de Kremlin.
Am vrut să ştiu cine le trimisese, aşa că i‑am cerut şefei echipei noastre de investigații, Maria Pevcih, să afle cine erau aceste fete şi de unde veneau. Identificarea lor pe rețelele sociale a fost floare la ureche. Conducătoarea acestui grup erotic era o fată din Belarus pe nume Nastia Rîbka. Aceasta lucra ca prostituată de lux, dar în acelaşi timp nu avea grețuri să ia bani de la strategii politici ai Kremlinului.
Pe contul său de Instagram, alături de fotografiile sale nud, scria poveşti despre cum sedusese un oligarh. De asemenea, posta fotografii cu ea şi un oligarh – de fapt, fotografiile erau atât de multe, încât era clar că nu puteau fi false. Oligarhul era Oleg Deripaska. Viața sa privată nu ne interesa şi poate că am fi uitat complet de această descoperire dacă nu ar fi fost faptul că, într‑una dintre înregistrări, filmată pe un iaht unde Nastia îşi petrecea vacanța împreună cu Deripaska, Maria l‑a observat pe actualul vicepremier al Rusiei, Serghei Prihodko. Acesta apărea în filmare doar pentru câteva secunde, iar apoi preț de alte câteva secunde i se auzea clar vocea – însă investigatorii noştri erau pregătiți să recunoască astfel de persoane.
Prihodko era un personaj foarte influent în domeniul relațiilor internaționale, lucrând mai întâi în calitate de consilier al lui Boris Elțîn, apoi pentru Putin, pentru ca în final să conducă administrația prezidențială a lui Dmitri Medvedev. Și iată‑l acum navigând pe un iaht cu oligarhul Deripaska şi o duzină de prostituate de lux. Un astfel de exemplu de corupție ar fi putut fi desprins direct dintr‑un manual.
„Patriot” se lansează pe 22 octombrie
Volumul de memorii „Patriot” de Aleksei Navalnîi este cea mai așteptată carte a anului la nivel internațional. Editura Litera va publica ediția cărții în limba română concomitent cu marile ediții internaționale din Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Germania, Spania sau Franța, pe 22 octombrie.
Volumul „Patriot. Memorii” de Aleksei Navalnîi, publicat de Editura Litera, va fi lansat simultan pe 22 octombrie atât în print (ediție cartonată), cât și în format digital (ebook & audiobook). Până atunci, cartea este disponibilă la precomandă cu o reducere atractivă și transport gratuit pe site-ul litera.ro.
„Patriot. Memorii” de Aleksei Navalnîi, memoriile tulburătoare ale celui mai proeminent disident de la începutul secolului XXI, este cea mai așteptată carte a anului la nivel internațional. Principalul opozant al regimului Putin din Rusia a plătit prețul suprem pentru convingerile sale: moartea sa a survenit în februarie 2024 într-una dintre coloniile penitenciare din nordul Rusiei, dincolo de Cercul Polar. Cartea este unul dintre cele mai amănunțite, nevralgice și puternice proiecte editoriale ce au în prim-plan mari personalități.