40 comentariiLa începutul lunii octombrie 2023, pe coasta de vest a Crimeei ocupate a avut loc o bătălie aprigă: la amurg, 14 avioane GUR au atacat o bază rusească importantă. Serviciul condus de Kirill Budanov a oferit apoi foarte pe scurt informații despre această operațiune. Reprezentanții instituției nici măcar nu au indicat locația exactă a țintei atacului.
După aproape două luni, sursa citată a reușit să afle detaliile raidului îndrăzneț, discutând cu organizatorul și comandantul direct al operațiunii, un reprezentant al Direcției Principale de Informații cu indicativul Borghese. El comandă unitatea „Frăția”, parte a așa-numitului „grup Timur”. Aceștia sunt oamenii care s-au infiltrat în Crimeea.
Unitatea a primit misiunea în luna iunie a acestui an. Dificultatea era dată mai ales de distanța mare de la locul de lansare până la baza rusă de pe coastă, aproximativ 200 km. Ofițerul spune că deplasarea pe o distanță atât de mare pe ski-jet a fost o provocare, chiar dacă aceste ambarcațiuni sunt cele mai indicate pentru astfel de misiuni: „În Marea Neagră este dificil să observi obiecte atât de mici. Am avut un caz când un ski-jet s-a defectat și a trebuit să-l găsim cu o dronă, s-a dovedit a fi aproape imposibil”.
Operațiunea trebuia să se desfășoare noaptea, acest lucru sporind dificultatea misiunii: „Rușii controlează complet cerul deasupra Mării Negre, așa că era mai sigur să efectuezi un raid noaptea. Dar, pentru a opera noaptea, trebuie să depășești multe probleme și dificultăți organizatorice, inclusiv realimentarea, schimbarea oamenilor pe ski-jet, pentru că obosesc când parcurg distanțe lungi. În plus, bărci de pază de coastă rusești navigau în ultimii 35-40 km în fața coastei Crimeei. Și acest lucru este destul de periculos. Mai e și războiul electronic (sisteme de război electronic), așa că mijloacele de comunicații nu funcționează la 30 km de coastă”.
Comandantul spune că a fost foarte greu să ajungă la punctul de debarcare și a fost foarte greu să se întoarcă. Mai ales că nu aveau la dispoziție nici sisteme de navigație, nici sisteme pentru văzut pe timpul nopții, iar în apropiere de țărm, orice comunicare între soldații de pe fiecare ski-jet a fost oprită. Ofițerul ucrainean spune că, practic, au navigat 200 km ghidându-se după stele.
„Am fost foarte norocoși, pentru că inițial au fost valuri și după operațiune a început o furtună. Și când am ajuns acolo, era complet calm. Și, în același timp, era ciudat că vântul sufla din spate, iar când sarcina fusese deja finalizată, acesta și-a schimbat direcția și a suflat din nou din spate, spre larg”, povestește Borghesse.
La întoarcere, ambarcațiunea care trebuia să-i preia pe soldații ucraineni a fost văzută de o dronă și a trebuit să plece goală, astfel că soldații au făcut drumul la țărmul ucrainean tot cu ski-jeturile.
Ținta principală a atacului a fost o antenă radar a rușilor: „Am ajuns la ora 3 dimineața. Acolo este o bază întreagă, care are antene, un centru de control și niște echipamente. Adică, sarcina maximă era să distrugem totul, iar sarcina minimă să distrugem radarul. Am îndeplinit sarcina minimă”.
Odată ajunși pe țărm, planurile ucrainenilor nu au putut fi îndeplinite întocmai ca atunci când au pus totul la cale: „Era de așteptat ca soldații să ocupe rapid baza și să poată pune mine și arunca totul în aer. Dar acest lucru nu s-a întâmplat, pentru că au fost observați. A început o bătălie, în urma căreia luptătorii nu au putut să se apropie de bază. Și au încercat să distrugă sau să deterioreze aceste antene și centrul de control, folosind lansatoare de grenade. Ne-am dat seama că nu puteam atinge ținta maximă, rușii deja dădeau alarma. Prin urmare, a trebuit să ne retragem după o anumită perioadă de timp, realizând că ar putea apărea un elicopter inamic și navele vor bloca ieșirea. Și așa s-a întâmplat, rușii au încercat să blocheze trecerea pe mare cu bărci, dar soldații noștri au ieșit în mod miraculos din acest blocaj”.
Ofițerul mai spune că din comandoul care a atacat baza rusă au făcut parte doar luptători voluntari.