Mass-media occidentale continua sa comenteze raportul lui Dick Marty adoptat de Comisia Juridica si pentru Drepturile Omului a Consiliului Europei, privind inchisorile secrete ale CIA care ar fi existat in unele tari europene si torturile la care ar fi fost supusi detinuti islamisti banuiti de terorism si capturati de americani. Raportul, fara probe, aduce acuze deosebit de grave Romaniei. CIA ar fi operat cu stiinta (daca nu cu acordul) structurilor informative ale Armatei. Fiind in cunostinta de cauza presedintii Iliescu si Basescu, ca si generalii Ioan Talpes si Sergiu Medar. Ei neaga. Dick Marty nu a binevoit sa calce in Romania, sa viziteze bazele suspecte ori sa discute serios cu oficialii romani incriminati. Pentru lovitura sub centura, i-au fost de ajuns imaginatia lui redundanta si parerile unui asistent al sau, trecut prin Bucuresti.
Sunt aspecte deontologice elementare, ce il privesc pe raportor, dar ale caror consecinte angajeaza Romania. Friso Roscam Abbing, purtatorul de cuvant al comisarului european pentru justitie si afaceri interne, Franco Frattini, a si exprimat ingrijorarea Comisiei Europene privind dezvaluirile lui Marty si faptul ca ancheta i-ar fi fost obstructionata de autoritatile romanesti. Tema, neanulata de vizita la Bruxelles a lui Tariceanu, e mult prea serioasa, spre a o lasa in coada de peste. Avem 35 de europarlamentari. Ar fi putut fi informati si ar fi trebuit sa intervina din vreme, daca n-ar sta mai mult prin televiziunile bucurestene, in balciul politic intern. Mai avem si un Parlament raspunzator de elucidarea dosarului. Daca e cineva responsabil, sa plateasca. Politic, cel putin. Pentru ca nu poporul roman s-a aventurat intr-un asemenea joc periculos. Daca va fi avut loc.