Iată 20 de lucruri inedite despre moarte!

1. Studiile efectuate de medicii din cadrul Armatei Imperiale Japoneze, în timpul celui de-al doilea Război Mondial, au demonstrat că, după momentul decapitării, nefericita persoană rămâne conştientă între minimum 15 şi maximum 20 secunde.
2. La azteci, nu meritele şi virtuţile dobândite în timpul vieţii pământeşti erau considerate cele care determină condiţia sufletului în lumea cealaltă, ci împrejurările în care s-a petrecut moartea. Cel mai bine era să mori în luptă. Astfel, sufletul intra în categoria Qunateca (tovarășii vulturilor) şi ajungea în Tonatiuhichan, Paradisul de Est. Acolo, nou-venitul defunct va sta în dreapta Zeului Războiului şi va petrece Eternitatea în extaz.
3. În ţara bascilor, când un apicultor moare, prietenii săi trebuie să stropească cu cerneală neagră biodegradabilă toate albinele sale, astfel încât insectele să plece din stupi a doua zi păstrând doliul după îngrijitorul lor. Tradiţia se păstreaza şi în prezent.
4. În mitologia indienilor yanomami de pe Amazon, o poveste spune cum Creatorul suprem al tuturor lumilor ar fi hotărât, odinioară, să-i facă pe oameni nemuritori. I-a adunat pe toţi şi le-a poruncit: „Duceţi-vă pe malul marelui fluviu. Veţi vedea trecând trei bărci. Să nu cumva să le opriţi pe primele două. Aşteptaţi-o pe cea de-a treia şi îmbrăţişaţi Spiritul care se află în ea. Din faţa primei bărci, plină cu schelete şi cadavre descompuse, oamenii s-au tras înapoi scârbiţi. Dar, când a apărut a doua, au văzut în ea un om mort de curând şi s-au repezit cu toţii să-l consoleze. Când, în a treia barcă a apărut Spiritul Principiului Creator, era deja prea târziu. El a constatat cu tristeţe şi dezamăgire că oamenii îmbrăţişaseră Moartea. Deci, aleseseră…”
5. O veche credinţă scoţiană susţine că dacă uşile unei case în care a murit cineva sunt încuiate în noaptea următoare decesului, sufletul celui mort nu are pe unde să iasă.
6. La vechii greci, moartea era semnificată de zeul Thanatos, fiul Nopţii şi fratele somnului. Zeu temut şi necruţător, Thanatos este întotdeauna însoţit de Eurynoumos, duh infernal a cărui functie este aceea de a devora carnea morţilor, imediat ce aceştia sunt coborâţi în morminte.
7. Când inventatorul Thomas Edison a murit în anul 1931, bunul său prieten, milionarul Henry Ford, a colectat într-o sticlă pusă la gura muribundului, ultima răsuflare pe care a dat-o Edison. Sticla a fost păstrată nedesfacută până în ziua de astăzi şi nu este de vânzare, urmasii lui Ford refuzând o ofertă de 20 milioane $ venită recent din partea unui miliardar.
8. La mayaşi, nu există concepţia de Rai sau Paradis. Toţi morţii se încolonau ordonat şi pleacau spre un Infern numit Mitnal. Acolo, demoni cu cap de jaguar torturau sufletul prin foame, frig, sete şi tristeţe pentru o perioadă de timp, apoi sufletul era reîncarnat pe Pământ.
9. Lumea de după moarte a celţilor şi galilor este un ţinut secret numit Annwn, unde nu exista moarte, nici iarna, nici muncă. Tărâmul de dincolo al celţilor este locuit de zei, animale, spirite şi oameni veşnic tineri. Acolo, în centru, tronează două cazane: cazanul Învierii, care-i readuce la viaţă pe războinicii căzuţi eroic în luptă, şi cazanul Abundenţei, care furnizează mâncarea ce-i transformă în nemuritori pe cei care o consumă. Pentru celţii din Irlanda, Annwn are aceeaşi realitate ca lumea materială.
10. Dacă cineva se hotărăşte să se sinucidă aruncându-se de pe Muntele Everest… mai bine s-ar răzgândi. Cercetătorii americani au studiat fenomenul şi au experimentat aruncând cadavrul unui porc cu o greutate asemănătoare cu aceea a unui om adult. A durat circa 2 minute şi 39 secunde, până când porcul a atins solul!
11. Indienii de pe Amazon credeau că la începutul lumii, oamenii nu mureau. Totuşi, într-o bună zi, o fetiţă s-a întâlnit cu Zeul Bătrâneţii. Fetiţei i s-a făcut milă de pielea zbârcită a Zeului şi, într-un acces de dărnicie inocenta, i-a propus acestuia să-şi schimbe pielea ridată cu a ei, care era suplă şi catifelată. De atunci, toţi oamenii îmbătrânesc şi mor.
12. Sunteţi stângaci? Ar fi cazul să folosiţi tot mai des mâna dreaptă. Studii recente au demonstrat că aproximativ 2.500 de stângaci mor în fiecare an… din cauza că încearca să folosească unelte şi produse construite pentru persoanele dreptace.
13. În anul 1907 doctorul Duncan McDougal a făcut un experiment macabru şi interesant deopotrivă. Americanul a cântărit trupurile a 6 pacienţi bolnavi de tuberculoză în fază terminală pentru a observa dacă părăsirea sufletului în momentul morţii are vreun impact asupra greutăţii corporale. Spre stupefacţia echipei de cercetători conduse de McDougal, în momentul morţii fiecăruia din cei 6 subiecţi umani, greutatea corporală a acestora a scăzut, invariabil, cu 21 de grame. Nici mai mult, nici mai puţin. Nu conta dacă proaspătul decedat cântarea 120 de kilograme sau doar 45. Cifrele cântarului arătau o scădere de fix 21 grame. Rezultatele au fost publicate în acelai an in toate revistele prestigioase de stiinta ale vremii. Studiile similare ale doctorului McDougal pe câini muribunzi aşezati pe cântare, au arătat în schimb că greutatea corporală a patrupedelor nu se modifica deloc după momentul morţii. Ceea ce l-a făcut pe Duncan McDougal să declare că sufletul câinilor este usor şi lipsit de păcate, pe când sufletele oamenilor „adună” în medie circa 21 de grame de păcate în decursul unei vieţi….
14. La anumite culturi, în trecut, există obiceiul de a elimina bătrânii consideraţi o povară pentru comunitate: inapţi pentru vreo contribuţie economică sau socială. Spre exemplu, eschimoşii se debarasau de bunicii senili ducându-i cât mai departe pe o banchiză, unde bătranii sfârşeau invaribil sub formă de hrană pentru lupi sau urşi polari. În general, batranii eschimosi plecau singuri,din proprie initativa, atunci cand se intampla sa fie un an cu recolte slabe la vanatoare si pescuit. Unele popoare ale stepei, precum ungurii şi pecenegii, procedau cumva asemănător cu bătrânii inapţi să mai ţină pasul cu peregrinările hoardei. Bătrânii deveniţi neproductivi, deci inutili pentru trib, erau duşi la primul popas, unde serveau drept ţinte vii pentru tinerii viitori arcaşi, care aveau astfel ocazia să-şi perfecţioneze trasul la ţintă şi să-şi „formeze mâna”. Nici în Europa lucrurile nu stăteau prea diferit. Până în secolul XIX, în Normandia a persistat obiceiul ca bătrânii familiei să fie puşi să urce pe o scară cu ultimele trepte tăiate. Se pronunţă fraza rituală: „Vino bunicuţo să urci în pod”, iar apoi se aştepta… inevitabilul!
15. Mitologia zoroastriana spune că „A cincea parte dintre morţi vor ieşi din morminte, cu acelaşi trup şi înfăţişare pe care le-au avut în clipa morţii. Chiar din locul acela unde suflarea le-a părăsit trupul. Se vor ivi doi câte doi. Tată şi fiu, nevasta şi soţ, maestru şi discipolul, cel care stăpâneşte şi cel care se supune. Ridicaţi-vă, o, fiinţe trupeşti, voi care aţi respectat Yasat, voi care aţi murit pe acest pământ!”
16. „Pentru fiecare fiinţă omenească există o Carte a Vieţii în care sunt înregistrate toate faptele şi gândurile din vieţile anterioare şi, de asemenea, sunt trecute posibilele vieţi viitoare trebuincioase stingerii karmei. Cartea se numeşte Cronica Akasha şi stă mărturie pentru orice om. Spiritul poate să-şi aleagă orice viaţă potenţială, având chiar libertatea să-şi achite datoriile karmice făcute într-o existenţă de acum câteva sute de ani, decât datoriile din ultima lui viaţă. Răul săvârşit în ultima reîncarnare poate că este deja plătit de binele făcut într-o viaţă trecută.”
17. V-aţi gândit vreodată la capacele de pixuri ca la nişte bilete numai dus pentru Lumea de Apoi? Ei bine, conform estimărilor, la ora actuală circa 100 de persoane mor anual, în întreaga lume, sufocate accidental cu capace de pixuri şi stilouri. Prin comparaţie, în prezent, doar 30-40 oameni mai mor ucişi de sabie. Ceea ce ne duce cu gândul la vechea zicală: „Condeiul e mai puternic decat spada.”
18. Indienii Chippewa care trăiesc pe malurile Lacului Superior din statul american Wisconsin, sunt convinşi că, după momentul morţii, viaţa continuă exact ca înainte, fără sfârşit, şi fără niciun progres sau evoluţie în orice direcţie. Ca un film care se repeta în mod continuu, fără obiectiv, fără morală, fără sens…
19. Gândacii de bucătărie sunt aproape nemuritori. În cadrul unui experiment s-a demonstrat că mai mulţi gândaci decapitaţi au trăit liniştiţi până la 9 zile fără capete. Într-un final, nemaiavând guri, voracele insecte au murit de….foame.
20. Mai multe experimente de prestigiu au stabilit că, în momentul morţii, primul simţ care dispare este văzul, urmat de simţul tactil. Ultimul simţ care dispare când sufletul părăseşte trupul este auzul, în circa 24 de ore.

Urmărește-ne pe Google News