Peştele papagal albastru are… cioc, de unde şi asemănarea cu un papagal. Structura osoasă îl ajută să smulgă algelele şi microorganismele cu care se hrăneşte de pe stâncile subacvatice.
Peştele pescar îşi atrage prada cu ajutorul unei “undiţe” de pe cap – în fapt, un filament lung, terminat cu o sursă luminoasă, care e momeală pentru peştii mai mici. Trăieşte în adâncurile oceanelor, unde este greu observabil din cauza culorii negre.
În cazul căluţilor de mare, masculii dau naştere puilor, nu femelele. Sunt singurele creaturi de pe Pământ la care e prezentă această inversiune a rolurilor.
Toţii puii de peşte clovn sunt masculi. La maturitate, cel mai mare peşte din grup îşi schimbă sexul şi devine femela dominantă.
Contrar numelui, porcul de mare nu e înrudit cu porcul, ci cu castravetele de mare, o altă creatură acvatică bizară. Porcul de mare are mai multe picioruşe tubulare, cu care se deplasează pe fundul oceanelor.
Castravetele de mare arată, deloc uimitor, ca un castravete! Are între 10 şi 30 cm lungime, la un capăt e gura, iar la celălalt, anusul. Se hrăneşte în special cu resturi.
Peştele liliac cu buze roşii ar face-o să pălească de invidie şi pe Angelina Jolie cu gura lui cărnoasă şi aparent rujată. De parcă aspectul său nu ar fi deja suficient de bizar, această creatură se deplasează cu ajutorul aripioarelor de pe piept, dând senzaţia că are picioruşe.