Inca din timpurile Bisericii primare, preotii crestini purtau vesminte speciale atat la slujbe, cat si pentru celelalte obligatii clericale. ?n functie de scopul lor, vesmintele constau, de regula, in piese de imbracaminte speciale pe care clericii le purtau in cursul slujirii. Unele din acestea sunt asemanatoare cu cele purtate de regi sau imparati, de-a lungul istoriei, in timp ce aspectul si rolul altora sunt indicate chiar in Biblie. Libertatea va prezinta cele mai importante piese care alcatuiesc un vesmant patriarhal.

MITRA. Este acoperamantul capului folosit de arhierei in timpul serviciului religios. Mitra are forme diferite: ca o coroana imparateasca, rotunda si inalta, impodobita de jur imprejur cu iconite si cruciulita deasupra, in mijloc (mitra bizantina folosita in bisericile ortodoxe la greci, romani, sarbi, bulgari); in forma de caciulita, bogat impodobita cu pietre scumpe si iconite si avand deasupra o cruciulita (mitra ruseasca); o boneta mica, alba, cu o cruciulita deasupra (mitra alexandrina, probabil cea mai veche din lume). Mitra simbolizeaza cununa de spini de pe capul Mantuitorului sau marama cu care I-a fost acoperit capul cand L-au pus in mormant. Ea este semnul demnitatii imparatesti a Mantuitorului si in acelasi timp semnul increderii primite de arhierei de la
Mantuitor.

CRUCEA PECTORAL?. Este o insigna care se poarta, ca si engolpionul, atarnata la piept. In Biserica Ortodoxa Romana, crucea pectorala este purtata nu numai de arhierei, ci si de anumiti preoti, distinsi cu aceasta insigna. Ea simbolizeaza Crucea lui Hristos, fiind semn al biruintei, al intaririi si al
povatuirii.

ENGOLPIONUL. Este o insigna arhiereasca de forma unui medalion-iconita, cu chipul Mantuitorului sau al Maicii Domnului si, mai rar, al Sfintei Treimi. Engolpionul se poarta atarnat pe piept cu un lantisor de catre arhierei, fiind o podoaba existenta numai in  bisericile ortodoxe (greaca, romana, bulgara etc.).

OMOFORUL. Este un fel de esarfa, o fasie lunga care se pune pe umeri, imprejurul gatului, iar cele doua capete se lasa pe piept. La mijloc, in dreptul gatului este brodata o iconita (medalion) cu chipul Mantuitorului. La inceputurile bisericii, acest vesmant era rezervat numai papilor, care il daruiau ca pe o distinctie si altor episcopi, iar azi il poarta papii, primatii papali, arhiepiscopii si anumiti episcopi privilegiati. La ortodocsi insa, omoforul a fost purtat de la inceput de catre toti arhiereii, fiind daruit de imparati si considerat un simbol al demnitatii episcopale (cel mai ales vesmant, cum il numeste Sf. Simeon al Tesalonicului).

EPITRAHILUL (sau patrafirul). Este o fasie de stofa sau matase, lata de 30 cm si lunga cat stiharul, rascroita la partea de sus, astfel ca sa poata intra pe cap, spre a fi apoi asezata pe umeri. Partea de la capatul de jos este ornata cu franjuri, iar pe fasia ce atarna pe piept se coase sau se brodeaza o cruce. Dintre vesmintele preotesti, patrafirul este cel mai folosit, fara el neputandu-se oficia nici o slujba.

El simbolizeaza puterea harului dumnezeiesc ce se pogoara asupra preotului si prin care el slujeste cele sfinte. Mai simbolizeaza si jugul cel bun al slujirii lui Hristos, luat de bunavoie de preot si episcop. Patrafirul este semnul preotiei depline si i se da preotului la hirotonie.

SACOSUL. Este un vesmant pe care arhiereii il imbraca peste stihar, dupa ce si-au pus epitrahilul, braul si manecutele. Sacosul este relativ scurt, pana sub genunchi, cu maneci largi si are in partea de sus o deschizatura prin care se introduce capul, iar cele doua parti laterale sunt prinse cu nasturi in forma de clopotei de aur.

Acestia simbolizeaza cainta si smerenia si amintesc de mantia cu care iudeii L-au imbracat in batjocura pe Iisus Hristos, cand L-au dus la rastignire. Clopoteii mai simbolizeaza cuvantul lui Dumnezeu, care trebuie propovaduit de epis-cop. Cifra 12 (cate 6 nasturi de fiecare parte), cu care se incheie sacosul, aminteste si de glasul celor 12 Apostoli, propovaduind Evanghelia.

BEDERNITA (sau Epigonatul). Este o bucata de stofa de forma romboidala, care se atarna la coapsa dreapta, fiind legata fie de brau, fie de gat cu o panglica trecuta pe umarul stang. Acest ornament este purtat de arhierei numai cand slujesc Sfanta Liturghie. De-a lungul timpului, s-au atribuit epigonatului mai multe simboluri: servetul cu care s-a sters Pilat pe maini, servetul cu care Mantuitorul a sters picioarele ucenicilor, sabia ce inchipuie crucea Invierii si biruinta asupra mortii, precum si sabia Duhului, care este cuvantul lui Dumnezeu.

STIHARUL. Este un vesmant liturgic de forma unei camasi lungi, cu maneci largi, care acopera corpul de la gat pana la glezne si isi are originea in tunica lunga pe care o purtau preotii Vechiului Testament. Denumirea deriva din stihuri – dungile sau sirurile de broderie cu care era pe vremuri impodobit. Desi stiharul este un vesmant liturgic comun tuturor treptelor clerului, el prezinta unele deosebiri ca forma si culoare:
la diaconi stiharul este un vesmant exterior, de culoare alba, cu maneci largi; la preoti si arhierei stiharul a devenit vesmant interior, deoarece peste el se imbraca felonul (la preoti) sau sacosul si mantia (la arhierei). Culoarea alba a stiharului simbolizeaza curatenia spirituala a persoanelor sfintite care il im-braca.

VULTURUL (sau Potnoja). Este un covor mic, rotund, pe care este brodata imaginea unui vultur care zboara cu aripile intinse pe deasupra unei cetati cu trei rauri. Acest covoras se asaza in altar sau in naos, pentru a sta pe el arhiereul, cu picioarele, la slujbe. Vulturul este simbol al evlaviei si intelepciunii arhiereului, care, prin stiinta si viata lui exemplara, trebuie sa se ridice deasupra credinciosilor pe care ii pastoreste.

Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!
 

Urmărește-ne pe Google News