ComenteazăLaura este profesoară în învățământul de masă din 2018. A început la Colegiul Național Mihai Viteazul, unde a predat un singur an școlar. Absolventă de teologie și filosofie, anul trecut și-a susținut examenul de definitivat în învățământ, iar de atunci predă religie la Liceul Teoretic Alexandru Ioan Cuza.
Visa de la 10 ani să devină profesoară, în ciuda deficienței de vedere, având-o drept model pe mama sa. Suferă din naștere de microoftalmie, o dizabilitate vizuală care nu se poate corecta cu ochelari de vedere. Vede extrem de puțin, cu un singur ochi. Distinge culorile, obstacolele sau obiectele foarte mari din apropiere, dar cam atât.
Vede să scrie și să citească cu litere mult mărite (caractere de 45-50 la calculator), așa încât folosește tehnologii asistive audio – softuri speciale de citire audio a monitorului (screen-reader-e) pentru calculator și telefon.
Astăzi este unul dintre foarte puținii profesori cu dizabilități care predau în învățământul de masă, cu toate că mulți au încercat să o determine să meargă într-o școală specială.
Cum ar putea fi accesibilizate școlile
Asta a făcut-o să fie și mai determinată în a promova educația incluzivă în rândul elevilor, dar și al profesorilor. Semestru de semestru, profesoara Laura Stifter depinde de ajutorul celorlalți 18 colegi să-i transcrie notele în catalog, fiindcă nu este încă legalizat catalogul digital. Are în laptop propriul catalog în care face prezența, trece notele și absențele, iar la sfârșitul semestrului, fiecare diriginte al clasei îi transcrie datele în catalogul fizic.
„M-ar ajuta, în primul rând, digitalizarea catalogului, fiindcă astfel aș avea independență în trecerea notelor în catalog, mi-aș putea lua și dirigenție, ceea ce-mi doresc mult. De asemenea, m-ar ajuta să le pot corecta lucrări în format electronic și, în general, materialele didactice să fie ușor accesibile în format digital”, a spus profesoara pentru Școala 9.
Nu a cerut niciodată accesibilizarea în vreun fel a spațiului, nici tehnologii asistive. A învățat traseul prin școală formându-și o hartă mentală, iar când mai greșește sala își întreabă elevii pe care-i întâlnește pe holuri.
„O singură excepție a fost, o situație specială de la școlile generale unde am lucrat și unde, fiind șantier, am fost nevoită să cer o singură sală în care să-mi țin toate orele. Altfel, la una dintre școli, aș fi fost nevoită să mă plimb oră de oră prin trei corpuri de clădire diferite, printre meseriașii care lucrau acolo, materiale de construcție”, explică Laura Stifter.
Dar anul acesta a fost ajutată de liniile trasate pe pardoseală. „Provocarea este mereu la începutul unui an școlar, într-o unitate de învățământ nouă, până învăț clasele. Anul acesta m-a ajutat faptul că s-au desenat niște săgeți pe jos, ca să se evite contactul între elevi, și știu că atunci când apare săgeata înseamnă că acolo s-au terminat treptele și am ajuns la al doilea etaj”, spune tânăra.
Rolul educației în combaterea discriminării
Crede că școlile ar trebui să dea primul exemplu de combatere a atitudinilor discriminatorii. Chiar și ei i se spunea că ar trebui să stea permanent cu însoțitor la clase. „Aceasta fusese inclusiv o recomandare primită de la un cabinet de medicina muncii, dar eu am contestat și nu am luat în considerare acea recomandare și multe altele similare”.
Din punctul meu de vedere, ideea de școală specială este în sine discriminatorie, iar elevii cu dizabilități au dreptul fundamental de a fi desegregați școlar și incluși în societate de la cele mai mici vârste, începând cu înscrierea lor în școli de masă.
Laura Stifter, profesoară:
De elevi s-a simțit tot timpul acceptată și îndrăgită. Cu unii, cu deficiențe de vedere, muncește în regim de voluntariat. Își dorește ca ei să-și dobândească treptat independența, să fie toleranți, empatici, să dezvolte gândire critică și curajul de a-și pune întrebări, să se învârtă în jurul perseverenței.
Ei sunt și cei care o fac să continue, indiferent de obstacole. Dacă nu ar fi elevii, spune profesoara, toate dezamăgirile din sistemul de învățământ de stat din România ar fi făcut-o să renunțe.
Continuarea articolului, pe Școala 9.