Comentează- Sexul se referă la diferențele biologice dintre femei și bărbați, în timp ce genul privește percepțiile sau atitudinile asociate social și cultural cu cele două sexe. De exemplu, unele aspecte considerare feminine (fetițele se joacă cu păpuși, se îmbracă doar în roz) sunt învățate prin socializare, nu ne naștem cu ele. Acestea țin de gen, nu de sex, explică experții.
- Distincția între sex și gen stă la baza a nenumărate domenii de cercetare din întreaga lume. De asemenea, distincția e esențială pentru a explica violența sexuală și violența împotriva femeilor, mai arată specialiștii.
- Identitatea de gen se referă la felul în care oamenii se percep pe ei: ca bărbați, ca femei sau necorespunzând unei categorii anume. În cazul persoanelor transgender, identitatea de gen nu corespunde cu sexul biologic.
Inițiatorii legii votate în Parlament pe 16 iunie spun că genul și sexul sunt unul și același lucru și impun această viziune în școli și universități. Ei invocă, drept argumente, pericolul „ideologiei de gen”, respectiv „prozelitismul de sex sau de gen”.
„În ultimii ani, a apărut o nouă ideologie de gen. Conform acesteia, sexul biologic nu ar trebui să eticheteze persoanele drept „femeie” sau „bărbat”, ci fiecare dintre oameni poate alege din zecile de tipuri de gen pe cel pe care îl preferă”, se menționează în expunerea de motive.
Libertatea a discutat cu mai mulți specialiști, pentru a afla ce este, de fapt, ideologia de gen.
„Pericolele” asociate cu „ideologia de gen”
„Ideologia de gen” e un concept umbrelă folosit de grupurile religioase și conservatoare din întreaga lume, dar și din România, pentru a descrie mai multe pericole care amenință societatea, explică mai mulți specialiști.
Câteva dintre pericolele asociate în mod recurent cu „ideologia de gen”:
- pericolul pierderii identității: femeile nu mai sunt femei, bărbații nu mai sunt bărbați.
- pericolul „reeducării” copiilor: „copiii vor învăța la școală că nu sunt genul în care s-au născut ca dat biologic, ci sunt genul pe care ei singuri și-l aleg în fiecare moment”.
- pericolul „promovării” homosexualității.
De exemplu, Platforma Împreună, organizația în care s-au regrupat membrii Coaliției pentru Familie, spune că „ideologia de gen” este „o tentativă de reeducare a copiilor”, prin care „copiii vor învăța la școală că nu sunt genul în care s-au născut ca dat biologic, ci sunt genul pe care ei singuri și-l aleg în fiecare moment.
Consilierul juridic Paula Molnar, susținătoare a Referendumului pentru Familie, consideră că „ideologia de gen” duce la „inversarea rolurilor dintre fete și băieți/ femei și bărbați”.
Istoria „ideologiei de gen”: „un instrument creat de Vatican”
Oana Băluță, conf. univ. dr. la Universitatea din București și activistă pentru drepturile femeilor, a explicat că „ideologia de gen” este un concept creat și folosit de Vatican începând cu anii ‘90, pentru a se poziționa împotriva politicilor de egalitate de gen și sexuală.
Astfel, Biserica Catolică a inventat un termen vag, preluat ulterior de alte grupuri conservatoare și religioase din Europa și din întreaga lume, folosit pentru a contracara subiecte ca educația sexuale, drepturile reproductive ale femeilor (dreptul la avort) sau drepturile persoanelor LGBT.
Vaticanul a rămas un actor extrem de combativ pe acest teren și în ultimii ani. În 2019, a publicat un document de 30 de pagini despre „ideologia de gen”. Acesta constă, în mare parte, în citate ale Papei Francisc.
„Această ideologie duce la programe educaționale și acte normative care promovează o identitate personală și o intimitate emoțională separată radical de diferența biologică dintre bărbat și femeie. În consecință, identitatea umană devine alegerea individului, care se poate schimba și în timp”, spune Papa Francisc.
„Patul lui Procust”
Pericolul pierderii identității, despre care vorbește Papa Francisc, e și argumentul central al senatorului Lungu, inițiatorul proiectului de lege.
Oana Băluță explică însă că noțiunile despre ce înseamnă să fii femeie sau bărbat s-au schimbat constant de-a lungul istoriei.
Ideea că aceste roluri sau comportamente au fost vreodată fixe e o ficțiune în sine. Un discurs static despre ce înseamnă să fii femeie sau bărbat e un fel de pat al lui Procust, explică Băluță.
În perioada interbelică, de exemplu, dacă erai femeie nu aveai drepturi politice. Asta însemna să fii femeie. E ca și cum ai un tipar de femeie și un tipar de bărbat, iar noi ca ființe reale în carne și oase ar trebui să ne mulăm pe acel tipar de femeie și acel tipar de bărbat.
Oana Băluță, conf. univ. dr. la Universitatea din București:
„Ideologia de gen” ajunge în România
În România, conceptul de „ideologie de gen” a început să fie „testat” în perioada „Referendumului pentru Familie”, explică Florin Buhuceanu, activist de drepturile omului, membru Accept.
În 2018, Coaliția pentru Familie a blocat o conferință despre discriminare și egalitatea de gen care urma să aibă loc la Focșani. Unul dintre vorbitori era Patrick Brăila, regizor și activist transgender.
„Eu nu admit în Ateneu să se discute despre homosexualitate, despre lesbianism, despre transghender”, a spus atunci Valentin Gheorghiță, directorul Ateneului Popular „Mr. Gh. Pastia”, locația unde urma să aibă loc conferința.
Un an mai târziu, „ideologia de gen” a apărut și în Parlamentul României, prin proiectul de lege inițiat de senatorul Lungu și votat recent de către parlamentarii PSD și PMP.
„În primul rând, țintește persoanele transgender”, spune Florin Buhuceanu despre lege. „Acestea sunt transformate într-o nonexistență. Nu există ca atare, sunt niște creaturi artificiale, sunt o ideologie, asta o spune și inițiatorul amendamentului.”
„Dar în egală măsură, țintește tot ce e legat de gen, de egalitate de gen, pe care aceste grupări anti-egalitate le consideră inacceptabile. Pentru ei egalitatea de gen nu există, totul e o ficțiune, totul e o invenție ideologică care urmărește să atace valorile tradiționale, valorile religioase”, completează Buhuceanu.
Convenția de la Istanbul, atacată
În România, dictatura „ideologiei de gen” a fost asociată de către grupurile ultraconservatoare cu două legi, Legea nr. 174/2018 și Legea nr. 178/2018.
Aceste legi „anihilează feminitatea, masculinitatea, tradiția, educația, în sensul mentalității românești și a transmiterii valorilor legate de familie și educație”, a scris una dintre susținătoarele Referendumului pentru Familie.
Cele două legi adresează, în realitate, tema egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați, și combaterea violenței domestice.
La nivel internațional, Convenția de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestic este considerată vinovată de răspândirea „ideologiei de gen”.
Acest document internațional, care abordează teme ca violența sexuală, căsătoriile forțate sau mutilarea genitală a femeilor, definește „genul” ca un construct social, și vorbește de „violența de gen”, care afectează într-o proporție mai mare femeile.
În Bulgaria, grupurile conservatoare, care acuză dictatura „ideologiei de gen”, au reușit blocarea ratificării Convenției de la Istanbul în 2018.
„Campania împotriva ratificării Convenției de la Istanbul a condus la crearea unei „mișcări anti-gen”, care a dus la atacuri asupra femeilor și asupra tuturor celor care oferă servicii victimelor violenței”, a explicat Dubravka Šimonović, raportorul special al ONU privind violența împotriva femeilor.
”Îngrijorarea acestor grupuri ultraconservatoare față de Convenția de la Istanbul îți arată că, de fapt, nu se tem doar de persoanele transgender, ci se tem de emanciparea femeilor, în general, și și-ar dori să păstreze niște relații de putere inegale”, spune Camelia Proca, director al Asociației pentru libertate și egalitate de gen (A.L.E.G).
Violența împotriva femeilor
Aceasta explică că ai nevoie de distincția între sex și gen pentru a putea face educație pentru prevenirea violenței între parteneri, inclusiv violență sexuală.
Îi ajută pe elevi să analizeze „relațiile de putere, care nu țin doar de faptul că femeia e mai mică și are o structură osoasă mai fragilă. Nu asta o împiedică pe o femeie să meargă la școală sau să dețină funcții publice.”
Camelia Proca, director al Asociației pentru libertate și egalitate de gen:
„Există o diferență de putere între femei și bărbați, responsabilă de discriminare, violență, care se datorează diferențelor construite de societate, nu diferențelor înnăscute”, spune directorul A.L.E.G.
„Mecanismul de putere inegală între bărbați și femei este cauza esențială a violenței”, adaugă Camelia Proca.
„Nu consumul de alcool, de droguri, probleme financiare. Acestea reprezintă niște factori agravanți. Însă motivele de profunzime țin de felul în care este înțeles rolul femeii, și mai ales cum se raportează bărbații la femei.”