6 comentariiFemeile au solicitat obligarea IPJ Alba și a IGPR să le restituie bunurile mobile ridicate în anul 1988 de la părinții lor, în prezent decedați, constând în șapte file de carton pe care erau lipite mai multe mărci filatelice de mare valoare: o filă „Cap de bour”, emisiunea a II-a cu 6 mărci filatelice, o filă „Principatele unite”, cu 6 mărci, o filă, „Carol cu favoriți” și „Carol cu barbă”, cu 10 mărci, o filă „Vulturi”, cu 13 mărci, plus alte trei file cu peste 30 de mărci valoroase.
Ce s-a întâmplat cu mărcile confiscate
Cele două surori au prezentat un proces-verbal, încheiat în 20 aprilie 1998, de către un reprezentant al fostului Inspectorat General al Poliției Române și de către un reprezentant al fostei Miliții Județene Alba, prin care se constata că cei doi soți dețineau mărcile filatelice, care au fost ridicate în urma unei percheziții pentru că erau susceptibile de a face parte din patrimoniul cultural național. Ulterior, timbrele nu au mai fost returnate, dar nici nu a fost emisă o decizie privind confiscarea oficială și includerea acestora în patrimoniul cultural național.
La solicitarea instanței, a fost realizată o expertiză, care a concluzionat că timbrele nu mai există fizic, ele neputând fi identificate în niciuna din arhivele autorităților publice parte în proces.
„Identificarea comparabilelor pentru fiecare tip de marcă poștală în parte s-a făcut pe baza documentelor și descrierilor existente, precizându-se sub acest aspect că, din cauza absenței mențiunilor clare referitoare la tipurile de mărci poștale revendicate, singurul element de identificare fiind denumirea generică a emisiunii (de exemplu, Cap de bour – emisiunea a II-a, în condițiile în care doar această emisiune are trei tipuri de valori și alte 12 subtipuri), expertul a efectuat o cercetare pentru fiecare din variante/subtipuri, pentru fiecare marcă poștală”, se precizează în hotărârea instanței, cu referire la raportul de expertiză.
Astfel, prin raportare la acest document s-a calculat valoarea actuală a timbrelor ca fiind de 1.035.149 de lei, sumă care, dacă hotărârea rămâne definitivă, va fi primită de cele două surori.
Expertul a avut în vedere lucrări de specialitate, respectiv catalogul mărcilor poştale româneşti şi a plecat de la prezumţia autenticităţii bunurilor, care a fost constatată și de către judecător. „Tocmai ridicarea acestora în vederea expertizării acreditează ideea de autenticitate, pentru că organele statului nu ar fi procedat în modalitatea consemnată în conținutul acestui proces-verbal dacă nu aveau cel puțin indicii credibile că bunurile pe care le ridică sunt autentice. Consemnările existente sunt de natură să facă credibilă ipoteza că lucrătorii din cadrul fostei miliții au ridicat acele bunuri despre care existau date că sunt autentice și au lăsat în posesia celor vizați de percheziție mărcile filatelice pentru care nu existau nici măcar indicii de autenticitate”, a susținut magistratul.
Instanțele au apreciat că deținerea timbrelor de către IPJ Alba și IGPR, ce au calitatea de succesori în drepturi ai organelor de stat ce au efectuat operațiunea de ridicare a acestor bunuri în vederea expertizării, este una abuzivă, ce obligă la restituirea lor în natură sau prin compensație financiară.
Poliția Română: „Suma acordată este disproporționată”
Reprezentantul IGPR a susținut că ridicarea bunurilor a fost realizată în baza Legii nr. 63/1974 în vederea expertizării, iar nu pentru a fi trecute în proprietatea statului. Poliția Română a completat că „miliţia nu avea vreo competenţă legată de expertiză şi astfel nu este întemeiată prezumţia instanţei că mărcile filatelice au rămas în posesia lucrătorilor acestei structuri”.
„Autenticitatea mărcilor nu a fost stabilită dincolo de orice dubiu, iar suma acordată cu titlu de contravaloare a acestora este disproporționată. Autenticitatea mărcilor nu putea fi stabilită pe baza declaraţiilor unor martori, ci numai prin expertiză, iar raportul de expertiză din cauză, în lipsa mărcilor care nu se mai regăsesc fizic şi a lipsei menţiunilor referitoare la tipurile de mărci revendicate, nu stabileşte autenticitatea acestora”, a mai susținut IGPR. IPJ Alba a criticat refuzul judecătorilor de a introduce în cauză și Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia, al cărui delegat a participat, în 1988, la ridicarea bunurilor în scopul predării lor pentru expertizare.
„Probele administrate nu dovedesc reintrarea în patrimoniul autorilor reclamantelor sau al reclamantelor a bunurilor ridicate şi nici a unei părţi dintre acestea. Curtea constată că probele administrate în cauză nu sunt apte să înlăture prezumţia autenticităţii mărcilor filatelice ridicate. În cauză, având în vedere că nu s-a putut stabili data pierderii bunurilor, se impune a se reţine momentul preluării, respectiv data de 20.04.1988”, a precizat Curtea de Apel Brașov, care a menținut hotărârea Tribunalului Brașov. Cele două instituții au contestat hotărârea la ÎCCJ, unde cauza nu a primit, deocamdată, un termen de judecată.
Ce este timbrul „Cap de bour”
Cele mai valoroase mărci poștale din colecția confiscată de fosta Miliție comunistă sunt cele denumite „Cap de bour”. Denumirea timbrului a fost inspirată de reprezentarea capului de bour, simbol heraldic al Principatului Moldovei, iar tipărirea unei mărci poștale proprii, dincolo de importanța sa practică, era menită să afirme dorința de independență a acestei provincii românești față de Imperiul Otoman.
Prima serie a mărcii poștale „Cap de bour” a fost realizată la „Atelia Timbrului” din Iași, după un model austriac, fiind tipărită, bucată cu bucată, cu ajutorul unei matrițe de oțel cu presă manuală, prin folosirea tehnicii tête-bêche, care implica rotirea celui de-al doilea timbru la 180 de grade față de linia de separație. Pe fiecare marcă poștală era reprezentat într-un cerc capul de bour cu o stea cu cinci colțuri între coarne, însoțit de goarna poștei și de legenda „porto scrisori”, imprimată cu caractere chirilice în interiorul buclei pe care o descria goarna. Tot cu caractere chirilice era înscrisă și valoarea fiecărei mărci poștale din tirajul primei ediții: 27 de parale (6.000 de exemplare), 54 de parale (10.000 de exemplare), 81 de parale (2.000 de exemplare) și 108 parale (6.000 de exemplare).
Mărcile poștale din prima serie au început să fie folosite din data de 22 iulie 1858, când la Iași au fost aplicate pentru prima dată pe 16 scrisori simple și 7 recomandate, și au rămas în circulație doar câteva luni, pentru că în toamna aceluiași an, în urma introducerii tarifului poștal unic, a fost emisă o a doua serie „Cap de bour”, cu valori de 5, 40 și 80 de parale, care prezenta unele diferențe față de emisiunea anterioară: steaua cu 6 colțuri (în loc de 5), forma dreptunghiulară, ușor rotunjită la colțuri (în locul celei rotunde). O consecință a fost aceea că, la 31 octombrie 1858, mărcile poștale din prima ediție, nevândute până în acel moment, au fost retrase de pe piață și distruse, estimându-se că din cele 24.000 de piese emise, în prezent ar mai exista pe piața filatelică doar 750, care valorează astăzi între 5.000 și 100.000 de euro. Timbrele „Cap de bour” au fost imprimate și valabile doar în Moldova, până la data 1 mai 1862.
Foto: Arhivele Naționale ale României / Agerpres