Dupa nenumarate incercari de a-si deschide un salon de tatuaje in Romania (in Craiova, in Arad) si Grecia (in Atena), Iulian Stanculescu a ajuns unul dintre cei mai renumiti realizatori de tatuaje din Portugalia. Are un mic salon in Alverca, un orasel din apropierea Lisabonei, si spune ca nu mai poate privi in urma din cauza faptului ca pentru el conteaza mai mult viitorul.
Povestea lui Iulian Stanculescu este, de fapt, povestea oricarui roman care a ales calea emigrarii, nemultumit de faptul ca tara sa natala nu-i poate oferi suficiente motive pentru a munci si a trai aici. A ales sa plece pentru ca s-a gandit la el, s-a gandit la familia sa si, spune el, la viitorul copiilor lui.
S-a nascut si a crescut in Craiova, orasul unde a invatat primele secrete legate de o meserie care pentru o lunga perioada de timp nici ministrul muncii nu a stiut sa-i gaseasca o definitie si un suport legal: aceea de tatuator. Ca multi alti romani satui sa munceasca pentru patron, in 1998 Iulian s-a gandit ca ar fi timpul sa demareze o afacere pe cont propriu, sa-si deschida un salon de tatuaje si sa incerce sa-si asigure, lui si familiei sale, un trai care sa nu depinda neaparat de salariul de pe cartea de munca. “Trebuie sa recunosc ca a fost mult mai greu decat ma asteptam, in sensul ca dupa ce am alergat aproape un an de zile dupa tot felul de semnaturi, avize si autorizatii, cei de la primarie mi-au spus ca nu am toate actele in regula. Era ceva legat de un aviz medical, pe care nu l-am primit pentru ca nu exista suport legal pentru o astfel de meserie pe vremea aceea”, isi aminteste Iulian.
A plecat din Cetatea Baniei la Arad, convins ca poate macar apropierea geografica de Europa ii va netezi oarecum calea spre visul sau: acela de a avea propriul salon de tatuaje. N-a fost sa fie nici acolo. “Atunci am luat decizia de a pleca din tara, m-am gandit sa merg intr-un loc unde voi fi sigur ca nu exista nici un fel de bariere, fie ele de ordin legislativ. Am ajuns in Grecia, dar acolo s-a intamplat cu totul altceva: romanii sunt un fel de paria, pentru ei suntem tigani, exista prejudecata potrivit careia toti romanii fura, violeaza si creeaza probleme”.
Nu a renuntat si a plecat din Grecia cu destinatia Portugalia. In 1999 a ajuns in Lisabona, apoi in Alverca, o micuta localitate din apropierea capitalei, un oras modest, pe care il asemuie “cu o Romanie unde se vorbeste portugheza”. “Nu se deosebeste cu nimic de un oras mediu din Romania, oamenii sunt la fel de simpli, modesti, este, poate, o alta fata a Portugaliei, pe care nu o cunosc decat cei care stau aici o perioada mai indelungata de timp”. Pentru ca in afara de a lucra cu acul si cerneala in pielea clientilor nu stia sa faca nimic altceva, Iulian a luat ghidul firmelor din zona Lisabonei si apoi, la pas, le-a vizitat pe toate cele care executau tatuaje. Si-a lasat cate un CV prin fiecare salon caruia i-a trecut pragul, iar rezultatele nu au intarziat sa apara: a fost chemat la interviu, a dovedit ce stie sa faca si, intr-un final, a fost angajat.
Cu experienta capatata acolo, cu un ajutor de ici, de colo, a gasit un spatiu disponibil in Alverca si a reusit sa-si deschida, la 42 de ani, propriul salon. L-a botezat, simplu, Dracula. “Este o eticheta care s-a pus Romaniei si m-am gandit ca nu ar fi rau sa incerc sa profit de pe urma ei. Si am avut dreptate, lucrurile au inceput sa mearga ca pe roate. Nu invart banii cu lopata, dar nici nu ma pot plange; este bine”, spune Iulian. Iulian afirma ca nu poate oferi pe loc un pret pentru un tatuaj permanent si ca tariful este fixat in primul rand in functie de timpul petrecut pentru desenarea, conturarea si umplerea cu cerneala a desenului. “Periodic ma informez si eu despre ce se mai intampla in Romania. Imi pare rau sa o spun, dar din ce aflu de la prietenii ramasi acasa, tatuajele sunt mai ieftine in Portugalia decat in Romania”.
Talentul lui nu i-a lasat indiferenti pe amatorii portughezi de picturi permanente pe piele – delfini si alte animale acvatice, feline, reptile si insecte, fluturi, dragoni, cranii, cruci, demoni, diavoli, monstri, ingeri, motive religioase, indieni sau cowboy, zane, spiridusi si vrajitori, benzi desenate, inimioare sau motive celtice si tribale, toate gasindu-si un loc de cinste in portofoliul gata de a fi aratat potentialilor clienti. “Piata de aici este, evident, mult mai dinamica decat cea din Romania, am clienti de toate varstele si de toate categoriile sociale, iar ei isi permit sa plateasca 50 de euro pentru un tatuaj”.