Ilegalist la Londra

A plecat si el, vanzandu-si tot de prin casa, imprumutandu-se si visand la ziua cand se va intoarce bogat.
Asa a facut Elena B., o femeie care acum are 48 de ani si pe care am intalnit-o la Londra. in urma cu 4 ani si jumatate se afla inca la Onesti, muncind intr-un bar si dramuindu-si banii de paine si tigari. O prietena, Georgiana, ii tot povestea de sora ei, Gabi, care s-a maritat in Anglia, unde muncea ca menajera castigand bani frumosi. „Am hotarat sa plecam amandoua, dar cel mai greu era sa obtinem viza. Eu mi-am vandut masina si m-am imprumutat de vreo 2.000 de dolari. M-am dus la Ambasada Marii Britanii pozand intr-o femeie care are in sfarsit posibilitatea sa-si implineasca un vis mai vechi: acela de a calatori. inainte, trecusem pe la o agentie de turism, platind o excursie prin Europa. Nu stiam o boaba de engleza, dar voiam sa ma capatuiesc, sa-i cumpar o casa baiatului meu si sa imi deschid, cand ma intorc, propria afacere”. Georgiana nu a obtinut permisiunea de a intra in Anglia, dar Elena a ramas de neclintit in hotararea ei de a parasi tara. „Cu un nod in gat, gandindu-ma la datoriile pe care le aveam, m-am desprins de grupul cu care venisem pana la Londra, luind-o de nebuna pe strazi. Am stat toata noaptea ascunsa intr-un gang, gandindu-ma ce voi face, iar dimineata am sunat-o pe Gabi”.
Aceasta a dus-o de mana la agentia lui Alan, un arab care plaseaza forta de munca in toata Anglia. „La inceput am facut curat intr-o casa dintr-o suburbie rau famata, Brixton. Luam zece lire pe saptamana, dar nu plateam cazare. Apoi, am ajuns in pizzeria unui alt arab, unde spalam vasele, faceam curat si aranjam vitrinele pentru 600 de lire pe luna. Ma mutasem cu o negresa in camera, iar pe chirie dadeam 200 de lire. Perioada aia n-as vrea sa mi-o amintesc. A fost cumplita… Arabul, stiind ca stau ilegal, ma trata ca pe ultimul om, punandu-ma sa muncesc ca o sclava; Janet, negresa, la fel. in toiul noptii, ma dadea afara cateva ore pentru ca-l avea ca musafir pe un negru musculos, iubitul ei. „Du-te si reclama la politie daca nu-ti convine!”. Dupa vreo sase luni m-am trezit cu bagajele in drum, dar imi lipseau aproape toate lucrurile. Am strans din dinti si m-am prezentat iar la Alan. Mi-a gasit o slujba la care nu as fi visat: menajera la un hotel de patru stele aflat chiar in centrul Londrei, Cumberland Hotel. Acolo am lucrat pana in noiembrie anul trecut, cand s-a inchis, pentru ca a luat foc. Am auzit ca incendiul ar fi fost provocat chiar de patroni, ca sa incaseze asigurarea”.
La Cumberland s-a invartit de doua joburi: de la 8.00 la 16.00 era camerista, iar de la 19.00 la 23.00 facea curatenie in „public area”. Castiga 2.400 de lire si nu platea cazare, pentru ca statea intr-o chicineta, chiar in hotel. Avea acte false (ca si acum), era „poloneza” si o chema Nadia. A trimis acasa bani prin West Bank si a luat o teapa cat toate zilele chiar de la Paula, sora ei. „ii trimiteam ei banii sa mi-i puna deoparte. Ea avea o afacere destul de maricica, dar lucra numai cu credite. A bagat toti banii mei in afacerea ei, la un moment dat nu a mai facut fata, iar eu am ramas cu o paguba de 20.000 de dolari. Acum strang iar, ca sa ma pot intoarce acasa”.
Stefan S., un domn la vreo 45 de ani, fost maistru la Rafinaria din Moinesti, acum muncitor in constructie, are o poveste halucinanta. „Am plecat patru, acum sase ani. Nu aveam viza, doar o calauza care sa ne treaca vamele. Fusesem dat afara din serviciu de cateva luni, nu-mi mai gaseam nimic de lucru, bani pentru o excursie nu aveam, era singura sansa. Toti patru am reusit sa platim calauza si dusi am fost. Am mers pe jos pana in Franta. Ziua dormeam, noaptea ne continuam drumul. Cel mai greu a fost cand am fost nevoiti sa trecem inot un rau… V-am spus ca am fost patru… Vali s-a inecat…”. stefan povesteste ca la Targoviste se afla o adevarata retea care face legatura intre Romania si Anglia. Se trimit sau se aduc bagaje pentru cateva zeci de lire, se obtine viza, se gasesc slujbe. O alta retea te preia in Anglia. La „putere” se situeaza mafia rusa, in special cea ucraineana. Are control asupra fortei de munca ilegale si falsifica (destul de grosolan) pe calculator actele sau permisele de munca. De regula, actele false pe care le poti cumpara cu o suma cuprinsa intre 100 si 200 de lire sterline (depinde cum te invarti) sunt recunoscute cu usurinta, dar cu toate acestea, toti cei care le poseda sunt angajati. E un fel de acord tacit, poate si pentru faptul ca englezii sunt constienti ca ilegalistii fac genul de servicii pe care ei nu le-ar accepta.

Urmărește-ne pe Google News