ComenteazăLibertatea: Ilie, care vor fi cele mai interesante meciuri din retur?
Ilie Dobre: Greu de zis. Dinamo şi Steaua nu mai sunt ce-au fost. Rapidul se zbate între locurile fruntaşe şi albia medicrităţii, n-ar mai fi Rapid dacă nu ar crea iluzii, o dată atacă podiumul şi, dintr-o dată, ia o bătaie şi nu mai prinde Europa. CFR-ul mai speră, Craiova Maxima a ajuns minimă. Nu pot progresa, deşi suporterii rămân entuziaşti. Ar fi bine pentru ei dacă se salvează în ceasul al 12-lea.
Câte jocuri ai legat într-o etapă?
Am preferat doar câte un singur meci, dar s-a mai întâmplat să merg şi la două sau trei meciuri într-o etapă! Nu mai pun problema la ce meci să mă duc, am văzut finale de turnee europene, meciuri de Mondiale, finale de Champions League.
Eşti pregătit pentru retur?
Eu intru pe stadion, mă instalez în cabina de transmisie şi atât. Acolo mă aflu într-o altă lume, devin vulanic, mă aprind.
La ce partidă ai debutat?
La un meci Gloria Buzău – Jiul, în 1984, când alături de mine îl aveam pe regretatul Nicolae Soare. Am preluat legătura în minutul 27 şi, din cauza emoţiilor, nu mai vedeam nici jucătorii, nici mingea. Am ajuns la peste 1.300 de meciuri! Unele le am pe cd-uri sau pe casete, altele se află în fonoteca radioteleviziunii.
Ai avut un model?
Nici un model, ăsta a fost felul meu de-a comenta. Nu a fost uşor, dar socotesc că trebuie să respecţi realitatea şi să pui suflet dacă vrei să excelezi.
Record personal: un gol de 37 de secunde
Trăiţi pentru sport?
Da, îl am la inimă! E o altă lume, nu mi-a plăcut să bat recorduri, aşa cum vorbeşte lumea, nu mi-a plăcut să imit. În Uruguay, Brazilia sau Argentina sunt câte trei comentatori care strigă în cor la goluri!
Ai cronometrat vreodată cât strigi ”goool”?
Fără respiraţie, 37 de secunde, în partida Glasgow Rangers – Steaua (1-1). Am prins golul roş-albaştrilor. Cei de la stadion au rămas cu gura căscată. Trebuie să prinzi o formă maximă ca să poţi reuşi un ”goool” de peste 30 de secunde. De pildă, în 1993-1994, când am comentat Inter – Rapid (1-1), la golul lui Sandu Andraşi, vatmanul tramvaiului 41 n-a pornit până când nu am terminat de transmis golul. E o faptă reală, mi-a povestit-o cineva care se afla în tramvai.
Cât timp veţi mai comenta?
M-a bătut gândul retragerii şi nici n-am de gând să stau până când nu mai văd jucătorii pe teren, dar nu mi-am programat încă pensionarea. Am aproape trei decenii de transmis meciuri şi peste 40 de cărţi. Am scris şi câte patru cărţi pe an, cărţi de peste 200 de file. Acum mi-aş dori foarte mult ca cineva din noul val să mă depăşească. M-am ocupat de mulţi tineri, dar încă nu mă pot declara mulţumit. Vreau mai multe de la ei, sclipire, pasiune…
Consideră meci suspect un Ceahlăul – Sportul
Ai comentat meciuri suspecte?
Da, şi le-am sesizat imediat în transmisiune! O dată s-a întâmplat la un meci Ceahlăul – Sportul. Cu o etapă înainte, mă aflam tot la un meci al bucureştenilor, pierdut cu Craiova (0-3) şi, fără să vreau, am auzit din vestiarul lor pe domnul ”X”: ”Nu e normal cum aţi jucat, chiar dacă vom lua punctele la Piatra Neamţ”. M-am trecut pe foaie să plec la Piatra, să văd cu ochii mei dacă e adevărat. Din păcate, chiar aşa s-a întâmplat şi, din comentariul meu, a reieşit exact ce se întâmpla pe teren.
Au existat şefi de echipe care să încerce să vă influienţeze?
Au încercat de multe ori, şi înainte, şi după 1989, dar n-au reuşit nimic, vă jur! Au fost şi arbitrii la debut, care m-au rugat să ”nu-i termin dacă greşesc”, dar degeaba. Dacă m-aş fi vândut, m-aş fi descreditat!
S-a descoperit fotbalistul care să alerge în ritmul în care comentaţi dvs.?
Nu cred! Pe când era antrenor la Rapid, fostul portar Bazil Marian i-a strigat lui Sebastian Domozină s-o las mai uşor cu transmisia, pentru că jucătorii nu pot ţine ritmul cu mine.
Revino mâine pe Libertatea.ro să citeşti Ciudăţeniile lui Iliuţă!