ComenteazăMăgureanu se distanţează
Nici şeful Serviciului Român de Informaţii de la acea vreme, Virgil Măgureanu, n-a plecat mai liniştit de la întâlnirea cu anchetatorii. Acuzat de aceeaşi faptă ca şi Ion Iliescu, Măgureanu a încercat să fie diplomat şi să-şi exprime dorinţa şi disponibilitatea ca adevărul să iasă la iveală.
“Nu este doar atribuţia mea să reconstitui adevărul. Să contribui la asta, pot să fac. Vom da declaraţii în legătură cu toate câte s-au întâmplat, cu răspunderile fiecăruia”, a declarat Măgureanu.
La audieri a ajuns ieri şi fostul ministru al apărării din anul 1990, Victor Athanasie Stănculescu, însă, la ieşirea din sediul Parchetului, acesta a susţinut că încă n-a fost pus sub acuzare. El s-a apărat, spunând că oricum, în acele zile, era plecat la o reuniune de miniştri în Germania.
Alba-neagra cu dosarul
Început în 1998, cazul “Mineriada” a trecut prin mai multe faze de închidere şi redeschidere. Fostul preşedinte Ion Iliescu a scăpat de urmărirea penală pe baza prescripţiei faptelor din cauza perioadei lungi scurse de la producerea evenimentelor.
Redeschiderea dosarului a venit în contextul în care, în septembrie 2014, CEDO a condamnat România la plata de daune familiilor a doi oameni morţi în 13-15 iunie 1990, pentru lentoarea cu care acest dosar a fost tratat.
Piaţa Universităţii a devenit teatru de război pentru câteva zile
În vara anului 1990, când România păşise timid pe calea democraţiei, sub conducerea lui Ion Iliescu, Piaţa Universităţii a fost, timp de 3 zile (13-15 iunie), scena pe care şi-au pierdut viaţa patru oameni, iar alţi 1.000 au fost răniţi. Totul în urma unui conflict sângeros între manifestanţi şi minerii sosiţi în Capitală.
La 25 de ani de la cea mai sângeroasă mineriadă din Bucureşti, adevărul despre ceea ce s-a întâmplat în Piaţa Universităţii este încă departe de a se afla. Manifestanţii, descrişi de-a lungul timpului drept “bărboşi, intelectuali, studenţi din Universitate şi Arhitectură”, protestau împotriva alegerii lui Ion Iliescu.
Debutul conflictului sângeros este consemnat în noaptea de 12 spre 13 iunie 1990, când autorităţile au intervenit în forţă pentru a împrăştia “golanii” care se aflau de 52 de zile în Piaţa Universităţii.
Spre seară, la TVR, Ion Iliescu cerea ajutorul forţelor “conştiente şi responsabile” împotriva “grupurilor extremiste”. De aici şi până la bătăi crunte, incendierea unor maşini şi chiar crime a fost doar un pas.
După lupte între forţele de ordine şi manifestanţi, în seara de 13 iunie, primii mineri s-au pus în mişcare cu trenul de la Petroşani şi Motru către Bucureşti. Ajunşi în Capitală în dimineaţa zilei de 14 iunie, ortacii conduşi de Miron Cozma s-au deplasat de la gară la Universitate, aşa cum le ceruse Ion Iliescu.
“Delegaţia de mineri, în frunte cu domnul Cozma, se va deplasa în Piaţa Universităţii, pe care vrem să o reocupaţi dumneavoastră”, le-a spus preşedintele. Şi, sub pretextul că refac rondurile de flori distruse de manifestanţi, ortacii şi-au făcut de cap, devastând sediul Ligii Studenţilor, Facultatea de Litere şi cea de Matematică, precum şi Institutul de Arhitectură Ion Mincu.
De violenţa minerilor n-au scăpat nici profesorii şi nici studenţii, mulţi dintre ei fiind bătuţi cu bestialitate. A doua zi, pe 15 iunie, minerii au mers cu autobuzele la Romexpo, acolo unde Iliescu le-a mulţumit pentru ajutor. Apoi au fost duşi la Gara de Nord, de unde s-au întors în Valea Jiului.