Dosarul „Anca” reprezintă cazul judiciar declanșat de uciderea unei tinere în vara anului 1977. Este considerat, pe bună dreptate, poate cea mai mare eroare judiciară din România. Sub presiunea directivelor regimului comunist, interogatoriile au fost efectuate abuziv, fiind arestate și condamnate persoane nevinovate.
Tânăra avea 18 ani când a fost ucisă
Anca Maria Rodica Broscățeanu, în vârstă de 18 ani din Sibiu, venise în București la o mătușă, în luna iulie a anului 1977 pentru a susține un examen de admitere la ASE. În după-amiaza zilei de 6 iulie părăsește adresa rudei pentru a vedea listele de repartiții a candidaților la examen. Din acel moment nu mai este văzută în viață, iar a doua zi mătușa anunță dispariția acesteia.
Trupul a fost ciopârţit, iar bucăţile aruncate în tot Bucureştiul
Pe 8 iulie, în Parcul Hipodrom este găsit un pachet care conținea două mâini ale unei femei. Miliția declanșează căutările și în următoarele zile sunt descoperite celelalte porțiuni ale cadavrului, împachetate și aruncate în zone diferite din Bucureşti. Astfel, capul este găsit în vecinătatea Spitalului Colțea. Conform examenului medico-legal, victima fusese ucisă prin asfixiere. Tânăra fusese violată și deposedată de bijuterii.
Cazul venea după ororile lui Rîmaru
Deoarece cazul avusese loc la scurt timp după seria de asasinate ale lui Ion Rîmaru și putea provoca panică, Ceaușescu dă ordin ca făptașul să fie prins cât mai curând, pentru a nu comite și alte crime. Mai mulți ofițeri, subofițeri și alte persoane cu funcții înalte din Miliție și Procuratură se implică în desfășurarea anchetei, însă cu un exces de zel deosebit, care, inevital, în goana după un asasin fără chip la acel moment, conduce la erori judiciare.
Primul suspect a fost un taximetrist
Pe 15 iulie este reținut Gheorghe Samoilescu, taximetrist născut în 1951, care recunoaște că întâlnise victima în tramvai, îi propusese o aventură și că o deposedase de un lănțișor de aur. Acesta devine principalul suspect al crimei și este arestat preventiv pentru 30 de zile.
Omul a fost obligat, prin tortură, să recunoască o crimă pe care nu o făcuse
Supus unei anchete dure, însoțită de torturi și amenințări, Samoilescu este nevoit să recunoască tot ce i se ceruse. A fost condamnat la 25 de ani de detenție, din care a efectuat doar trei, deoarece abia la sfârşitul anului 1980 este descoperit adevăratul vinovat.
Adevăratul criminal a fost găsit trei ani mai târziu
Recomandări
„I-am întins bucuros mâna și mi-a aruncat cu un lichid în față. Am crezut că îmi dăduse cu acid”. Fragmente exclusive din cartea „Patriot. Memorii” de Aleksei Navalnîi, care va apărea în România pe 22 octombrie (II)
Acesta era Cozmici Romca, un pictor mediocru, care între timp mai comisese o crimă similară. Vecinii acestuia chemaseră miliţienii pentru că din casa lui vine un miros de nesuportat, ca de cadavru. Atunci s+a descoperit al doilea trup de femeie.
Şi tot atunci asasinul a recunoscut, în faţa şefului Miliţiei Capitalei, că el a ucis+o şi pe Anca. „Domnule colonel, eu ştiu că merg la glonţ, dar pentru că vă simpatizez, aţi fost domn cu mine, vreau să vă spun că pe Anca tot eu am ucis-o”, a spus Cozmici la vremea respectivă.
Samoilescu este eliberat două luni mai târziu, dar cu sănătatea distrusă și cu ambii părinți decedați din cauza grelelor încercări prin care trecuseră. Samoilescu a murit în 2005, de cancer pulmonar.
Fiica suspectului arestat pe nedrept a cerut despăgubiri
În februarie 2014, fiica sa, Turchetta Laura Margareta, a obținut o compensație de 500.000 euro judecătorilor din București, dar magistraţii au stabilit o sumă de 50 de ori mai mică, adică 10.000 de euro. Atât au considerat aceştia că valorerază anii de puşcărie pe care Gheorghe Samoilescu i-a îndurat pentru o faptă pe care nu o făcuse.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro