Cu astea ramai dupa “Memoriile unei gheise” si “Aeon Flux”. Primul poarta semnatura regizorala inconfundabila a mediocrului Rob Marshall (“Chicago”), iar cel de-al doilea pe aceea a unei tanti cu nume imposibil: Karyn Kusama.
In “Memoriile unei gheise” (ecranizare a unui roman de Arthur Golden), o voce batrana isi aminteste cum a fost smulsa din sanul familiei nevoiase de la sat si trimisa la oras sa invete tainele gheisatului. (Asta se-ntampla in Japonia pre-razboi mondial, ca uitai sa va spun…) Nu vom sti cum arata la batranete gheisa a carei voce povesteste filmul; o vedem fetita, apoi fata – sub chipul angelic al lui Zhang Ziyi (“Tigru si dragon”).
Tot din “Tigru si dragon” vine si minunata Michelle Yeoh, care o preia pe micuta gheisa din cuibul de meschinarii si rivalitati in care fusese crescuta si-i desavarseste educatia. (La “rivalitati” trebuie amintita frumoasa Gong Li, intr-un neasteptat rol.) Mai cu un smac, mai cu un sake, mai cu un kimono, filmul lui Marshall ajunge la finis, care e melo rau de tot si se intinde si mai rau… Dar imaginea (lui Dion Beebe) e superba, iar costumele sunt splendide. Ca “catwalk” de Soare-Rasare, “Memoriile…” presteaza OK; ca cinema, stati acasa.
Idem pentru “Aeon Flux”, inspirat dintr-o banda desenata (inca una!). Aici, Charlize Theron (bruneta si cu o tunsoare care-i sta mereu cum trebuie, desi face tumbe tot filmul) e un fel de Lara Croft in costum de Trinity (din “Matrix”), care se lupta cu o dictatura intunecata multe sute de ani de-aci inainte – vrajelile obisnuite. In timp ce face tumbe si primeste misiunea de a-l lichida pe seful dictaturii, isi aminteste chestii din trecut care-o cam destabilizeaza… Si, la un moment dat, bingo: ii pica fisa c-a fost casatorita chiar cu sefu’ dictator, pe cand nu era nici sef, nici dictator. Ca poveste, “Aeon Flux” e jale mare, dar – din nou – costumele sunt super, iar imaginea marfa. Plus ca mai merita sa-l vedeti pe Pete Postlethwaite in chip de Omida Zen plutind pe un fel de ciuperca zburatoare.
Alex Leo Serban – critic de film