A­cum, la 22 de ani, nu mai am nimic. Îmi este greu să îmi găsesc un loc unde să dorm sau ceva de mâncare.

Am lucrat pe di­verse şan­tiere şi nu am cerşit niciodată, dar îmi do­resc să am un loc unde să stau, pentru că din cauza lipsei lo­cuinţei pornesc şi celelalte ne­cazuri – este foarte greu să mă angajez dacă nu am un do­miciliu stabil. Sper din suflet într-un ajutor fi­nan­ciar pentru a-mi per­mite să îmi închiriez o cameră. Vă rog din ini­mă să mă auziţi şi să mă ajutaţi, pentru că sunt singur pe lume.

Marius Săndel Groza, Bucureşti

Urmărește-ne pe Google News