Sunt o batranica de 75 de ani. Toata viata mea a fost un cosmar, cu mici secvente de bucurie numarate pe degete. Mi-am pierdut doi copii in urma carora au ramas trei minori, pe care numai eu si Dumnezeu stim cum i-am crescut.  Am tot ezitat sa va scriu, deoarece sunt o femeie cu bun simt, dar in cele din urma m-am hotaratsa fac acest pas. Cu toate ca abia traiesc de azi pe maine, nu v-am scris pentru bani.

Singura mea rugaminte, care poate va ajunge la sufletele cititorilor dumneavoastra, este un televizor pe care niciodata nu am putut sa-l cumpar. Cu o pensie de un milion de lei pe luna, viata este tare grea.

Georgeta Petre,  Bucuresti

 
 

Urmărește-ne pe Google News