ComenteazăIn seara zilei de 22 decembrie 1989, Petre Astafei, un tânăr de aproape 23 de ani, rugbist la clubul Rapid, fratele cunoscutei atlete Alina Astafei, era împuşcat pe Calea Victoriei de un lunetist căţărat pe una din clădirile din preajma Palatului Telefoanelor. La 20 de ani de la Revoluţie, Caterina (67 de ani), mama tânărului, rememorează durerea şi disperarea trăite de familia Astafei în acele zile sângeroase.
Pe 22 decembrie, dimineaţa, Caterina Astafei, mama sportivului, a plecat la serviciu. A trecut în drumul său pe la Universitate şi pe la Biserica Armenească, zone în care oamenii făceau slalom printre gloanţe. Era ca la război, se trăgea de sus, din clădiri şi din elicoptere, oamenii se ascundeau pe unde puteau. Ea trebuia să stea la seviciu, un institut de cercetare în domeniul petrolului şi al gazelor, până la ora 19.00, dar a plecat pe la cinci după-amiază.
Drumul a fost anevoios, era agitaţie mare, oamenii din camioane strigau şi făceau semnul victoriei, iar când a ajuns acasă, Petre pleca, împreună cu un vecin, “să făurească istoria”. “Se arunca Libertatea, primul ziar liber, la Cişmigiu. Marius, vecinul, a vrut un exemplar, iar Petre a plecat cu el. Îl implorasem cu o zi înainte să nu se ducă în Piaţa Revoluţiei, dar, în dreptul Palatului Telefoanelor, s-a tras de sus în ei”, rememorează cu tristeţe mama. “M-a nimerit!”, a mai apucat tânărul să spună.
Glonţul i-a atins un plămân, ficatul şi i-a pulverizat un rinichi
Cineva a vrut să-l ridice, dar trăgeau în ei cum mişcau. Glonţul i-a trecut prin umărul drept, i-a atins ficatul şi plămânul şi i-a pulverizat un rinichi. Într- un final l-au dus la Colţea, unde a rezistat până pe 24 decembrie, la ora 12.00 noaptea. Avea dureri cumplite şi, după ce a fost operat a doua oară, a făcut o infecţie de la resturile glonţului. A discutat lucid până la sfârşit şi ultimul lucru pe care l-a spus a fost: “Îmi pare rău că am supărat- o pe mama!”. “Avea aproape 23 de ani şi se căsătorise cu doar două luni înainte”, îşi aminteşte mama lui Petre, secată de lacrimi după 20 de ani de suferinţă.
Vor să ştie cine l-a omorât
Moartea lui Petre şi-a pus puternic amprenta asupra familiei Astafei: “Au trecut 20 de ani de atunci, dar eu aş alege sărăcia, numai să-mi trăiască băiatul. Tatăl lui nu vrea să discute despre Petre, m-a rugat să nu vorbim nici măcar între noi. Aş vrea să ştiu cine a tras în copilul meu. A fost o revoluţie în care am avut doar eroi, nu şi inculpaţi”, acuză Caterina, mama fostului sportiv.
Sora a emigrat în Germania
Alina Astafei, cu trei ani mai mică decât fratele ei, a reuşit să depăşească această dramă tot cu ajutorul sportului. În 1992, devenea vicecampioană olimpică la săritura în înălţime. Caterina Astafei îşi aminteşte şi cum a reacţionat fiica ei când a aflat că Petre a fost ucis: “Era în cantonament, dar a venit imediat acasă şi, de durere, s-a prăbuşit în faţa cortegiului. Alina a aşteptat 3 ani să se rezolve cazul, dar… nimic. Plecarea în Germania a ajutat-o să uite”.
Simulacru de anchetă
Părinţii îl comemorează pe Petre în ultima sâmbătă înainte de 22 decembrie, la Cimitirul Eroii Revoluţiei din Bucureşti, unde rudele celor dispăruţi au construit o biserică, pentru a nu fi strămutat. “Ne-a fost teamă că cineva se va sătura să vadă sub ochi rezultatul acelor crime şi va dori să desfiinţeze cimitirul. Mulţi părinţi ai tinerilor morţi la Revoluţie s-au stins la puţin timp după copiii lor. A fost un simulacru de anchetă, de care nu suntem mulţumiţi”, se destăinuie Caterina.