Libertatea: Către ce crezi că s-ar putea îndrepta cariera ta în viitor, ce altceva ţi-ar plăcea să mai faci în televiziune în afară de ştiri sportive?
Corina Caragea: Nu m-am gândit deocamdată, pentru că nu am ajuns în momentul în care să mă satur de ceea ce fac. Zilnic învăţ lucruri noi şi nu consider că sunt îndeajuns de bună. Prefer să fac un singur lucru şi bun decât 10 la un nivel mediocru.
Depinde de gen, dacă mă caracterizează şi mi se potriveşte, dacă mă simt în stare să fac asta. Stau bine să cântăresc înainte să iau o decizie. Nu ştiu însă dacă mă descurc să merg în continuare şi cu jurnalul de ştiri şi munca de redacţie, pentru că nu sunt dispusă să renunţ la asta.
Cum arată bărbatul ideal pentru tine?
Nu caut idealul. Cred că trebuie să fie acel „ceva” inexplicabil care să mă atragă, să mă provoace. În principiu îmi plac bărbaţii isteţi, cu cei 7 ani de acasă şi … bărbaţi din toate punctele de vedere. Nu cred că suntem egali întotdeauna, un bărbat trebuie să fie bărbat până la urmă.
Ai fost votată de mai multe ori drept una dintre cele mai sexy femei din România. Cum se simte o femeie atunci când ştie că ochii bărbaţilor sunt tot timpul aţintiţi spre ea?
Este flatant, mai ales având în vedere că eu nu am pozat în revistele pentru bărbaţi deocamdată şi nu am mers pe această carte. Nu mizez pe latura mea sexy, nu cred că e punctul meu forte, însă mă bucur că sunt apreciată şi în felul acesta şi le mulţumesc celor care m-au votat.
Care a fost cel mai penibil moment prin care ai trecut de la venirea în PRO?
În timpul unui jurnal de ştiri în direct intervin multe. Sunt momente penibile si interminabile pentru mine, poate insesizabile pentru cei de acasă. Au fost momente când m-a părăsit prompterul, când am stâlcit numele unor persoane. Îmi amintesc că am spus bomba Udrea în loc de Blonda Udrea…gândindu-mă evident la bomba sexy Elena Udrea…Mi-a părut teribil de rău însă era prea târziu să mai fac ceva. Îi cer scuze pe această cale. Cred însă că a greşi este omeneşte şi încerc să învăţ din greşelile mele.
Ce-ţi aminteşti despre prima iubire?
Nu e foarte demult, primul meu prieten l-am avut la 20 de ani şi îmi amintesc că eram foarte asemănători – la fel de încăpăţânaţi şi orgolioşi însă am avut o poveste frumoasă timp de patru ani de zile, o experienţă din care am învăţat.
Care este momentul favorit din timpul unei zile?
Seara.
Ai fost plecată în vacanţe prin multe locuri. Bărbaţii din ce ţară te-au impresionat cel mai mult?
Francezii. Au ceva diferit, ce nu pot explica. E adevărat că am stat doar 3 zile în Franţa însă destul cât să văd mulţi bărbaţi atrăgători, dar şi civilizaţi.
Ce fel de muzică asculţi?
Sunt dependentă de muzică, ascult toate genurile de muzică, de la Gotan Project la Jay Z, de la Loredana la Paraziţii. Îmi place şi muzica populară, şi cea lăutărească, le ascult la ocaziile potrivite. Dansul popular l-am descoperit mai mult la „Dansez pentru tine” şi deşi am învăţat foarte puţin, îmi place tare mult acest gen.
Care sunt scriitorii tăi preferaţi?
Charles Dickens, William Shakespeare şi poetul nostru George Bacovia. Îmi place şi Ion Creangă. Cărţile care m-au impresionat la orice vârstă au fost Micul Prinţ a lui Antoine de Saint Exupery şi Singur pe lume a lui Hector Malot.
Cum arată seara perfectă alături de un bărbat pentru Corina Caragea?
Surprinzatoare. El trebuie să mă surprindă, să aibă o idee nebunească, ceva ce mie nu mi-ar fi trecut prin cap.
Crezi că ai fi avut mai multe de câştigat în carieră dacă ai fi acceptat să pozezi goală?
Nu consider că am nevoie de o astfel de apariţie, dar nu le blamez pe cele care au curajul să apară în astfel de reviste. Nu sunt genul acesta, sunt destul de pudică, poate şi din cauza educaţiei primite acasă. Este o rampă de lansare rapidă, însă eu am ales să nu merg pe această cale.
„Nu l-am văzut niciodată pe Chivu în realitate”
S-a speculat mult la un moment dat despre o relaţie pe care ai fi avut-o cu Cristi Chivu. Aţi fost împreună la acel moment până la urmă?
Nu l-am văzut pe Cristi Chivu vreodată în realitate. M-a şocat atunci când am citit declaraţiile „mele” în ziare, cu atât mai mult cu cât eu aveam un prieten la acea vreme, cu care eram de doi ani. Dar nu este singurul personaj alături de care m-am trezit în presă – m-am obişnuit şi privesc cu detaşare aceste „articole”.
S-a scris, de asemenea, acum ceva timp că ai vrea să te apuci de cântat. Vreo urmă de adevăr?
Nu mi-a trecut prin cap aşa ceva şi nu mă văd cântând într-un viitor apropiat.
Te inspiră cineva din punct de vedere profesional?
Da. Nu aş vrea să-i spun numele. Este un om care a avut încredere în mine şi m-a încurajat de la început. Învăţ zilnic de la el şi îl admir.
Ce loc n-ai vizitat încă şi se află pe lista ta de următoare călătorii?
Argentina, categoric. Este un loc în care visez să ajung odată, de ziua mea. Îmi doresc să văd toată lumea, dar să mă întorc în România.
Am citit la un moment dat că ai donat sânge pentru ruda unei colege. Te implici des în acţiuni caritabile? Ai donat şi bani pentru asemenea cauze?
Mă implic atât cât pot de fiecare dată când se iveşte ocazia. Nu o dată am donat sânge, am ajutat şi o casă de copii, împreună cu colegii din redacţia sport, m-am înscris în Registrul Donatorilor Neînrudiţi pentru a-i ajuta pe bolnavii de leucemie. Acest registru înseamnă pentru ei de multe ori diferenţa între viaţă şi moarte. Fac gesturi care pentru mine sunt mai mult sau mai puţin însemnate însă pentru cineva sunt vitale. Nu stau niciodată pe gânduri când cineva are nevoie de ajutor, iar eu îl pot oferi într-un fel sau altul. Sper să fiu un exemplu de urmat şi pentru telespectatori în acest sens.
„Bărbatul complet trebuie să fie puternic”
Care este bărbatul complet din punctul tău de vedere?
Bărbatul puternic – pe care să mă pot baza, de la care să învăţ şi alături de care să evoluez din toate punctele de vedere.
Foarte multe tinere visează să-ţi ia cândva locul la pupitrul ştirilor sportive. Cum ar trebui să se pregătească pentru a fi un bun prezentator de sport?
În cazul meu este vorba de muncă, perseverenţă şi noroc, însă Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă în sac. Am urmat cursurile unei Facultăţi de profil – Jurnalism, am învăţat şi învăţ în fiecare zi de la colegii mei, cărora le respect munca. În plus, cred că atunci când ajungi cunoscut trebuie să-ţi păstrezi picioarele pe pământ şi să nu uiţi de unde ai plecat, cine a avut încredere în tine în momentele grele, cine îţi e cu adevărat prieten, faptul că pentru unii eşti un exemplu, ai o mare responsabilitate, şi faptul că forţa echipei stă în echipă şi nu în „atacant” .