ComenteazăCel mai întâlnit motiv de divorţ, atât printre vedete cât şi printre oamenii obişnuiţi, este infidelitatea. În special unii bărbaţi dar şi un procent serios dintre femei, sunt acuzaţi că nu au doar un singur partener sexual. Cele mai răsunătoare divorţuri ale anului, despre care gurile rele spun că infidelitatea ar fi stat la baza destrămării familiilor, au fost ale Elenei Băsescu de Bogdan Ionescu şi Andreei Marin de medicul Tuncay Ozturk. Cele mai multe cupluri care se confruntă cu infidelitatea, au si copii. Majoritatea românilor s-a întrebat în ce măsură infidelităţile unor părinţi pot afecta psihologic copii şi care ar fi cea mai bună atitudine de raportare la un copil care se întreabă oare ce înseamnă expresia „Fufa aia la care te duci tu!” pe care mama i-o spune ţipând de obicei tatălui de faţă cu el. Psihologul Libertatea are raspunsurile.
“Din punct de vedere psihologic, un copil nu este afectat în mod direct de infidelităţile în sine ale parinţilor ci mai mult de reacţiile şi atitudinea lor unul faţă de altul. Este ceea ce în psihologie se numeşte Comportament Învăţat . Copii tind, prin mimetism, să împrumute atitudinea părinţilor, ţipetele, expresiile figurii sau modul de manifestare. Le rămâne în minte figura acuzatoare a mamei de la care învaţă automat un mod de raportare la ideea de infidelitate. Daca mama dă dovadă de calm şi relaxare şi copilul va înregistra această atitudine de răspuns la ideea infidelităţii iar dacă mama se încruntă, loveşte, tipă, copilul va asimila acest tip de comportament-reflex. Practic nu infidelitatea îl afectează ci reacţiile părinţilor cu privire la asta. De obicei femeile care se simt înselate reacţionează în manieră vocală, aproape de isterie, sparg farfurii etc. Copii imediat vor asimila acest comportament. Bărbaţii care sunt înşelaţi pot chiar să devină agresivi în orgoliul lor rănit. Copii imediat învaţă ideea de agresivitate asociată cu infidelitatea. Cu foarte mici excepţii, acei copii se vor purta cu viitorii lor copii la fel cum părinţii lor s-au purtat cu ei tocmai pentru că este singura manieră de comportament pe care o cunosc. Comportamentul învăţat de mic copil tinde să iasă la iveală la maturitate prin impuls şi nu raţional. Adică tu nu vrei să acţionezi în felul ăsta dar nu stii cum altfel iar instinctul îţi spune să faci ceea ce au făcut părinţii tăi cu tine“, susţine psihologul.
Certurile sau discuţiile pe tema infidelităţii nu trebuie să aibă loc in prezenţa copiilor
“O influenţă importantă asupra unui copil este şi mesajele transmise direct către el. Nu de puţine ori unul dintre părinţi foloseşte abuzul emoţional asupra copilului. Mamele în special spun în fiecare zi copilului că tatăl infidel nu îl iubeşte folosind manipularea copilului ca o armă împotriva tatălui. Unele fac eforturi să interzică interacţiunea tatălui cu copilul tocmai pentru ca doar ele să aibă o influenţă asupra convingerilor minorului. De cealaltă parte taţii înşelaţi ajung uneori prin tribunale cerând judecătorilor custodie totală folosind ca motiv promiscuitatea mamei pe care o menţionează şi copilului. Copilul devine fară voia lui depozitar al frustrărilor părinţilor unul faţă de celalalt.”
Care este cea mai bună abordare?
„ Spuneam mai drevreme că există mici excepţii în care raţiunea şi nu impulsivitatea domină atitudinea unui om. Există părinţi cu grad superior de educaţie cărora, deşi le plânge sufletul, se comportă mereu cu un calm desăvârşit cu copii lor, expresia feţei este mereu zămbitoare iar atitudinea foarte caldă. Am cunoscut mame nu doar înşelate dar şi bătute de soţi care spuneau copiilor că tata îi iubeşte. De cealaltă parte există si un mic procent de bărbaţi educaţi care,deşi înşelaţi de soţiile lor, nu folosesc acest argument pentru a incerca îndepartarea copilului de mamă. Aceşti copii vor întelege mai târziu compromisurile sufleteşti pe care părinţii le-au făcut pentru ei şi şi se vor purta cu aceeaşi diplomaţie emoţională cu propriii lor copii”, a încheiat Cezar Laurenţiu Cioc, psiholog la Institutul de Cercetare și Dezvoltare a Potenţialului Uman din Bucureşti.
Psiholog Cezar Laurențiu Cioc