ComenteazăMai mult, experții în etnografie din România și Republica Moldova au decis salvgardarea tradiției românești de țesere a covoarelor tradiționale prin decizia UNESCO aprobată la 1 decembrie 2016 în Etiopia.
Covor țesut cu dor
Odată cu
includerea scoarţei tradiţionale în lista patrimoniului UNESCO, unii meşteri
populari din Republica Moldova se ingrijesc de salvarea si promovarea tehnicilor
de ţesere şi realizare a unui covor, aşa cum se făcea pe timpuri.
Un exemplu
este Ecaterina Popescu, fondatoarea muzeului
de covoare din satul Clişova Nouă, raionul Orhei. Aici se regăsesc scoarţe care
datează din 1912. Ele sunt făcute din lână naturală, în culori naturale
obținute din plante vegetale, cu motive mici în formă geometrică, simple și
pline de conţiut. Odată intrat în patrimoniul cultural mondial UNESCO, covorul
reprezintă o atracție pentru turiști și o imagine a Republicii Moldova.
Covoarele noastre basarabene sunt cumpărate chiar şi de străini. Au ajuns în Australia, în Statele Unite ale Americii. Unii diplomaţi străini care vin cu misiuni în Moldova ţin neapărat să se aleagă cu covoare tradiţionale.
ECATERINA POPESCU, meşter popular din Republica Moldova
Cum a fost reînviată tradiția țesutului
Pentru a fi menţinută tradiţia ţesutului covorului tradiţional
basarabean, Muzeul Naţional de Istorie şi Etnografie Naturală din Chişinău
organizează anual Târgul Naţional „Covorul Dorului” – locul unde zeci de
covoare vechi de secole sunt expuse şi admirate de public.
Raisa Lungu este meşter popular cunoscut în satul Crişcăuţi, din
raionul Donduşeni, Republica Moldova. Femeia a venit la târg cu războiul de
ţesut şi a demonstrat publicului tehnicile de ţesere a unei scoarţe. Astăzi, puține
femei mai au răbdarea de a deprinde arta țesutului.
Țesătura trebuie să fie tare, se bate cu pieptenele în războiul vertical de țesut. Motivele sunt florale, vegetale – pomul vieții, butucul de viță de vie sau picătura de apă. Covoarele au pomi mici cât un deget, dar au ramure, crengi și rădăcini. Din tehnici se formează decorul care ocupă locul central al scoarței.
RAISA LUNGU, meşter popular din Republica Moldova
Tipuri de covoare basarabene
În Moldova sunt diverse tipuri de covoare tradiţionale, în funcţie de
zonă. În nord, covoarele de perete (război, scoarţă,
covor chilim) sunt mari (3-4 m x 1,8-2,5 m). Ele sunt atârnate pe pereţii
centrali din Casa Mare.
Păretarele alese sunt covoraşe mai înguste cu figuri
geometrice stilizate, care erau atârnate pe perete, mai jos de covoarele mari.
În zona
centrală a Moldovei a fost răspândit tipul de covor – „covor ales în bumbi”.
Tradiţia teserii lui a dispărut în secolul al XIX-lea, dar a fost reluata în
ultimii zece ani si îmbunătăţită tehnica de lucru. Un centru de confecţionare a
acestor covoare se află în satul Palanca, raionul Călăraşi.
În Republica Moldova, covoare autentice realizează meșterii populari Tatiana Popa din satul Palanca, raionul Călărași și Ecaterina Popescu din satul Clișova Nouă, raionul Orhei. De asemenea, scoarțe se mai fac la Mănăstirea Vărzărești din raionul Nisporeni, în satul Mihăileni din raionul Râșcani, satul Ustia din raionul Glodeni, satul Ignăței din raionul Rezina, satul Tabăra din raionul Orhei, satul Grinăuți din raionul Dondușeni și satul Sofia din raionul Drochia.