ComenteazăPreluând lecțiile istoriei, istoricul subliniază că, precum în trecut, când evenimente ce păreau la început de o importanță strict locală au generat două războaie mondiale sau au dus la Războiul Rece, așa și acum, „nu ne-am trezit decât când este prea târziu pentru a înțelege implicațiile complete ale anexării de către Vladimir Putin a Crimeei în 2014”.
Nu putem vorbi de un al treilea război mondial, dar suntem în fața unor evenimente mai serioase decât invaziile sovietice ale Ungariei, în 1956, sau Cehoslovaciei, în 1968, subliniază istoricul.
„Au fost luptători curajoși care au opus rezistență la Budapesta, în 1956, dar astăzi, în Ucraina avem un întreg stat independent, suveran, cu o armată mare și un popor care se declară hotărât să reziste. Dacă nu rezistă, aceasta va fi o ocupație. Dacă o vor face, acesta ar putea fi cel mai mare război din Europa din 1945 încoace”, scrie Timothy Garton Ash.
De partea opusă, Rusia, cu una din cele mai bine pregătite și echipate armate din lume, care are în dotare aproximativ 6.000 de arme nucleare, dar care este condusă de un „președinte care, dacă judecăm după tiradele sale isterice din această săptămână, a părăsit tărâmul calculului rațional – așa cum tind să facă dictatorii izolați, mai devreme sau mai târziu”.
„Va fi timp pentru a reflecta la toate greșelile noastre din trecut. Dacă, începând din 2014, ne-am fi gândit serios să contribuim la consolidarea capacității Ucrainei de a se apăra, să reducem dependența energetică a Europei față de Rusia, să curățăm lacurile de banii murdari ruși care se strâng în jurul Londrei și dacă am fi impus mai multe sancțiuni regimului Putin, am putea fi într-un loc mai bun. Dar trebuie să începem de unde suntem”, afirmă Garton Ash.
Ce pașii crede istoricul că ar trebui să facă Vestul
El propune și patru pași pe care statele occidentale trebuie să-i facă în acest moment al agresiunii rusești. În primul rând, securizarea apării pentru fiecare centimetru din teritoriul NATO, întrucât „securitatea pe termen lung a Londrei este acum indisolubil împletită cu cea a orașului estonian Narva; cea a Berlinului, cu cea a Białystok în Polonia; cea a Romei, cu cea a orașului Cluj-Napoca din România”.
Apoi, Vestul trebuie să ofere tot sprijinul pe care îl poate oferi Ucrainei, dar până la limita care îl va pune într-un război deschis cu Moscova. Acest sprijin poate veni din oferirea de armament și echipament pentru cei care se opun luptând în forțele armate sau rezistenței civile care se opune unui guvern-marionetă, dar și sprijin pentru cei care vor părăsi Ucraina.
Cel de-al treilea pas invocat de Garton Ash este impunerea de sancțiuni mult peste ceea ce a fost deja pregătit. „Dincolo de măsurile economice cuprinzătoare, ar trebui să existe expulzări ale rușilor care sunt în orice mod legați de regimul Putin. Putin, cu cufărul său de război de peste 600 de miliarde de dolari și mâna pe robinetul de gaz către Europa, s-a pregătit pentru asta, așa că sancțiunile vor avea nevoie de timp pentru a avea efectul maxim”.
Iar, în final, ultimul pas va fi făcut de cetățenii ruși, care vor spune „destul, nu în numele nostru” în fața intențiilor belicoase ale lui Vladimir Putin, în special după ce trupurile neînsuflețite ale tinerilor soldați ruși trimiși la luptă de președinte se vor întoarce acasă. „Rușii vor fi primele și ultimele victime ale lui Putin”, afirmă istoricul.
„Vot trece ani, probabil zeci de ani, pentru ca toate consecințele zilei de 24 februarie să fie vizibile. Pe termen scurt, perspectivele pentru Ucraina sunt disperat de sumbre. Dar mă gândesc în acest moment la minunatul titlu al unei cărți despre revoluția maghiară din 1956: Victoria unei înfrângeri. Aproape toată lumea din Vest a realizat acum că Ucraina este o țară europeană atacată și dezmembrată de un dictator. Kievul este astăzi un oraș plin de jurnaliști din întreaga lume. Această experiență le va modela pentru totdeauna părerile lor despre Ucraina”, concluzionează Timothy Garton Ash.
Urmărește pe Libertatea LIVETEXT cu cele mai noi informații după ce Rusia a atacat Ucraina