Codin Maticiuc, care trăiește o poveste de dragoste cu Flavia Mihășan, de la emisiunea matinală de la Antena 1, este implicat activ în tot felul de activități umanitare.
Acesta a mers, împreună cu alte persoane, la Spitalul Fundeni din Capitală, unde a împodobit brazi pentru copiii bolnavi de cancer.
El a povestit în detaliu despre ceea ce a văzut acolo.
„Brazii de la Fundeni
N-am avut brad de câțiva ani. Că n-am făcut. Astăzi am făcut patru la Fundeni la secția oncologică pentru copii împreună cu îngerii de la Oferă in dar: UN Zâmbet.
Sub brad am pus ce le aducem și in restul anului că noi nu suntem mai buni nici măcar de Crăciun, dăramite de Moș Nicolae. Suntem la fel cum suntem mereu, suntem atât cât putem să fim. Am adus ce știm că îi bucură și au voie: cadouri, fructe și oncoxin. Că așa e când ești cazat la oncologie, nici de Moș Nicolae nu prinzi dulciuri adevărate pentru că… zahăr.
Eu am prins să fac bradul de la etajul 7, în mijloc pe culoar. Am trecut cu bradul în cârcă și nu m-am uitat către dreapta unde știam că e camera 702, dar tot m-au trecut transpirațiile. Poate totuși era de la cărat.
Am făcut bradul alături de unul dintre oamenii cu care veniserăm si apoi ni s-au alăturat copiii. Întâi Rareș, cu tupeu, cu tricoul sau cu “învingător”. L-a urmat Alexandra, mai micuță, cu un hălațel roz. Apoi alții. Noi le dădeam globurile și beteală si ei le atârnau cu mânuțele lor cu branulă.
Când am terminat am împărțit pungile cu cadouri și între noi saloanele. Anii trecuți am intrat eu peste tot, dar anul acesta fiindcă am fost mai mulți ne-am împărțit. La împărțeală mi-am strâns pumnii și unghiile mi-au intrat în carne: “Dă, Doamne, să nu-mi cadă mie salonul 702”. Am avut noroc. 707. Patru pungi, patru copii. Doi băieti și două fetițe. Am intrat și am început să le împart cadourile și să le scot din pungi. Am stat mai mult cu o fetiță micuță ce părea mai tristă. Am început să scotocesc prin punga ei printre pijamale, căciulițe și alte chestii după care copiii nu se înnebunesc. Am găsit o păpușică mică și i-am dat-o. A zâmbit. Reușisem ce n-am reusit s-o fac pe #fatadela702. Apoi am găsit una mai mare, chiar Barbie. S-a bucurat mai mult. Eram și eu entuziasmat așa că am băgat mâna iar în pungă.
Am scos o bentiță roz cu un model de prințesa. I-am întins-o vesel și am înghețat pe loc. Ce naiba să facă cu ea?! Fetița nu mai avea păr, capul ei era neted întocmai globurilor ce tocmai le montasem în brad. M-am fâstâcit, am băgat-o la loc si i-am dat altceva, nici măcar nu mai știu ce. Mi-am căutat apoi de lucru și am ieșit. Lacrimi în gât.
Alți îngeri rezolvaseră și izolarea unde nici acolo nu-mi place niciodată, fiind cazuri grele. Fuseseră și la Nefrologie unde în toate vizitele mele n-am înțeles ce se petrece, dar parcă nici nu vreau.
Am coborât la etajul 6 și ne-am apucat de treabă și acolo. La final l-am cunoscut pe Victor. Extrem de simpatic cu tot cu tunsoarea care se asortează bolii și citostaticelor și branula clasică pe mana. Are doi ani și două luni. L-am întâlnit ca să-mi dau seama pentru a nu știu câta oară că eu nu am probleme. Deloc. Și m-am avut vreodată.
Bradul meu e acolo, la Fundeni. Și Moș Nicolae și Crăciunul și Anul meu Nou. Și dacă pot totuși să cer ceva este victorie pentru Victor. Si toți ceilalți. În memoria fetei de la 702″, a povestit Codin Maticiuc pe pagina sa de pe un site de socializare.
Citește și: VIDEO | De „Moş Nicolae”, preotul Tănase a pus masa pentru un sat întreg
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro