ComenteazăPrintre cei care au ţinut să-i fie aproape s-au numărat foşti profesori, colegi, prieteni şi elevi. Aceştia au dezvăluit mai multe întâmplări din viaţa zbuciumată a scriitorului, care şi-a pierdut auzul, vocea şi văzul la numai doi ani, în urma unei meningite prost tratate. Având o ambiţie extraordinară, a reuşit să recupereze studiile liceale, deşi a pornit la doar 11 ani la şcoală.
După liceu, dând o admitere corectă, a reuşit să intre la Facultatea de Psihopedagogie, după care a devenit profesori la Liceul de Nevăzători, unde mai ajută şi în prezent la atelierul de modelare din plastelină, deşi s-a pensionat formal. Adamescu comunică cu cei din jur prin scriere cu degetul în palmă. Acesta a afirmat, cu traducătorul alături, că îşi doreşte să facă studii doctorale, să-şi editeze continuarea cărţii autobiografice şi să călătorească peste ocean, pe urmele altui surdo-mut nevăzător celebru.