ComenteazăMai mult de 25.000 de tineri din România au fost consultați, direct sau prin chestionare online, despre felul în care comunică în relații, nevoile pe care le au și așteptările lor de la ideea de cuplu, în cadrul proiectului de prevenție a violenței domestice In a Relationship, desfășurat de Fundația Friends For Friends, cu sprijinul Avon România și parte din Campania Respectului.
Lucrând îndeaproape cu adolescenți din toată țara pe tema relațiilor, echipa proiectului a descoperit o lume nu foarte diferită de cea a adulților: și în cazul adolescenților emoțiile guvernează comportamentul și rațiunea e deseori prada confuziei și a prejudecăților.
Prin această rubrică, încercăm să creăm un pod între cele două lumi și să punem la îndemâna părinților mai ales tool-uri prin care să comunice mai bine cu cei mai tineri decât ei, cât și cu ei înșiși.
Sunt adolescenții o grupă de vârstă ignorată?
Adolescenții nu sunt ignorați. Sunt în vizor și în atenție, dar altfel decât am crede.
Adolescenții sunt cei mai buni clienți ai multor branduri, căci ei cheltuie bani nemunciți de ei înșiși. Adolescenții sunt permanent în atenția studiilor de piață și de consum, sunt targetați, sunt folosiți ca resursă, ca momeală, ca motivație.
Psihoterapeutul Silvia Guță:
Dar prea puțini dintre ei sunt întrebați ce nevoi au sau ce își doresc pentru ei – iar asta este o traumă în sine, deoarece în lipsa acestei întrebări puse de părinți sau de alți adulți din jurul lor – figuri de atașament și autoritate – creierul lor nu învață să își pună problema în termeni de „Ce nevoi am?”.
Sau, dacă o fac, ei se limitează la o manieră reducționistă, materialistă, ignorându-și complet nevoile de natură afectiv-emoțională.
Adolescenții sunt cea mai importantă componentă a planurilor pentru viitorul nostru.
Psihoterapeutul Silvia Guță:
Prin
urmare, aș spune că sunt ignorați ca persoane, ca cetățeni cu
drepturi egale, iar asta se întâmplă, de cele mai multe ori,
începând de acasă și apoi continuă la școală. Copiii și
adolescenții români, adică elevii și studenții români din
perspectiva sistemului de educație, sunt folosiți pe post de minge
într-un joc economic și politic al adulților. Dar nicio
îmbunătățire majoră nu s-a petrecut pentru statutul și șansele
elevilor români de zeci de ani. Dacă tu, stat, închizi ochii și
urechile suficient timp la suferința cetățenilor tăi, suferința
respectivă va ajunge să devină normală pentru ei, așteptările
lor scad și, treptat, oamenii încep să caute alte locuri în care
să poată trăi o viață mai fericită sau maniere prin care pot să
înșele regulile. Este dezastruos acest scenariu, în care realizăm
că ne trăim viețile zi de zi.
Adolescenții sunt, într-adevăr, o grupă de vârstă vulnerabilă și ignorată, dar sunt cea mai importantă componentă a planurilor pentru viitorul nostru, ca societate, așa că interesul și atitudinea societății față de ei trebuie să reflecte acest lucru în mod corespunzător. Adolescenții trebuie să aibă acces la educație serioasă, actualizată și performantă – inclusiv educație psiho-emoțională.
Psihoterapeutul Silvia Guță:
In a Relationship este unul dintre proiectele care au studiat și au dat voce tinerilor români, încercând să abordeze problema mai largă a violenței domestice într-un mod centrat pe informare și prevenție și pornind de la formele de abuz prezente în primele relații de dragoste ale tinerilor. Proiectul în sine este co-creat de adolescenți.
Dar
este loc pentru mult mai mult. Este nevoie de mult mai mult.
Societatea
noastră va fi cu atât mai bine cu cât tinerii noștri vor fi mai
educați și informați în legătură cu aceste potențiale abuzuri,
cu formele lor de manifestare, dar și cu privire la soluțiile
alternative pe care le au la dispoziție, în cazul în care ar trece
prin situații abuzive.
Dacă tinerii nu sunt bine, nu are cum să ne fie bine ca societate
Pentru că tinerii reprezintă viitorul. Din punctul meu de vedere, educația generațiilor tinere ar trebui să fie prioritatea de investiție a oricărui sistem social care își propune nu doar să supraviețuiască, ci să crească și să se dezvolte. Mulți oameni au tendința de a se plânge de tineri și de a-i blama sau învinovăți pentru lucruri de care, în realitate, nu tinerii sunt responsabili, ci adulții din jurul lor.
Părinții, educatorii, profesorii tinerilor trebuie să accepte că tinerii au nevoie de îndrumare personalizată și modele pozitive – în imediata lor proximitate, dar și în mass media – dacă vrem ca ei, adolescenții de astăzi, să construiască viitorul acela mai bun la care cu toții visăm.
Psihoterapeutul Silvia Guță:
Regulile învechite, mentalitățile rigide și modelele sociale pe care le promovăm trebuie adaptate, actualizate și schimbate, astfel încât tinerii să aibă cele mai bune șanse de a prospera și de a-și atinge potențialul.
Ne este clar că nu ne este bine, ca societate – avem o mulțime de conflicte, contradicții și lipsuri care, în momentul de față, îi privează pe tinerii români de multe drepturi și la fel de multe șanse de dezvoltare. De exemplu, educația psiho-emoțională și educația sexuală a copiilor au fost lăsate de autorități în curtea familiei și puse pe seama celor 7 ani de acasă, însă asta nu ne ajută atunci când nici părinții nu au beneficiat de o astfel de educație, ba chiar reprezintă un mod prin care violența în familie s-a scuzat și perpetuat ca “disciplinare” sau, ironic, “educație”.
Avem resurse ca să eliminăm discriminarea
Zilele trecute am urmărit cum Alexandria Ocasio-Cortez a răspuns cu demnitate, elocvență și uriașă emoție la scuzele lansate în spațiul public de agresorul său verbal, un alt congresman american.
Cred că, la nivel internațional, este timpul pentru ca un astfel de discurs să fie norma acceptată, nu doar cea dezirabilă.
Cred că omenirea are deja toate condițiile și resursele pentru a elimina discriminarea și violența – inclusiv pe cea de gen.
Psihoterapeutul Silvia Guță:
Inerția culturală este mare, însă societatea va continua să dea naștere acestui conflict sub nenumărate forme de violență și discriminare, atât timp cât educația maselor nu prevede dezvoltarea unor competențe psiho-emoționale de bază, ba, din contră, este un context propice traumatizării timpurii a copiilor, în cele mai multe dintre cazuri.
Ideo
Ideis, în anul pandemiei
Ideo Ideis este un alt proiect pentru tineri în cadrul căruia lucrez, organizat de asociația culturală T.E.T. Alexandria. De fapt, Ideo Ideis este cea mai veche și mai complexă relație personal-profesională din viața mea, căci mi-a marcat ultimii 15 ani din viață și a contribuit enorm la felul în care mă raportez la viață și la realitate.
Aș fi dat orice, când eram adolescentă și locuiam în Alexandria, să pot trece prin astfel de proiecte: pentru cele pe care le-am putut accesa, m-am zbătut, iar pe cele despre care vedeam doar prin filme, la TV sau pe internet, le-am invidiat.
Psihoterapeutul Silvia Guță
Probabil că le-am și admirat foarte tare – și eu, și prietenii mei, căci la un moment dat în Alexandria lui 2006, a pornit scânteia Ideo Ideis, iar astăzi povestea încă merge mai departe, chiar și pe timp de pandemie.
Am făcut tot posibilul ca festivalul să se întâmple totuși, în forma sa prescurtată și adaptată contextului actual: Capsulele Ideo Ideis au vizitat orașele trupelor de teatru participante și trainerii au susținut atelierele în 9 orașe concomitent, în spații outdoor și cu respectarea regulilor de distanțare, iar comunitatea din Alexandria a putut alege dintr-o largă paletă de ateliere de educație alternativă sortate pe 4 categorii, online sau în aer liber: dezvoltare personală, arte și meserii, cetățenie responsabilă și educație financiară.
Oamenii din Alexandria și adolescenții din trupele de teatru participante la Ideo Ideis au avut nevoie de o bucățică din vechea normalitate, care să îi securizeze și să le dea încredere că se poate. Ceva relevant care se întâmplă chiar la ei în oraș – o vacanță de acasă, cu riscuri minime.
În urma proiectului a apărut și cartea “Relațiile adolescenților din România și ce spun ele despre noi”, disponibilă aici.
Săptămâna
viitoare vorbim despre noua normalitate, în contextul pandemiei, și
despre cum să ne menținem sănătoși emoțional.