În Bucha, viața încearcă să revină la normal: „Cu cât mai repede curățăm urmele războiului, cu atât îi scoatem pe oameni din traumă”

Primăvara s-a instalat în Bucha în cele șase săptămâni de când soldații ruși s-au retras din această comunitate-dormitor de la periferia Kievului, lăsând în urmă gropi comune cu localnici uciși, mulți dintre ei mutilați, străzi și clădiri distruse.

Peste oraș s-a așternut o vagă stare de normalitate, cel puțin una aparentă. Unii locuitori s-au întors în ultimele săptămâni, iar orașul a început să își repare pagubele fizice provocate de trupele invadatoare. Ororile petrecute aici sunt mai greu de imaginat acum, scrie New York Times.

Pe o stradă abia asfaltată, cu linii albe proaspăt vopsite, o mașină de la salubritate a îndepărtat ce a mai rămas din cioburile de sticlă și bucățile de șrapnel. Într-unul dintre cartierele în care, în aprilie, au fost descoperite multe dintre cele aproximativ 400 de cadavre ale ucrainenilor, tehnicienii au instalat cabluri pentru a restabili conexiunea la Internet.

Această operațiune de curățenie este un pas important în procesul de vindecare a rănilor suferite de locuitorii din Bucha, a explicat pentru cotidianul american Taras Șapravski, un oficial al Consiliului Municipal.

Șapravski a spus că 4.000 de locuitori au rămas în oraș în timp ce acesta era ocupat, mulți ascunși în subsoluri, fără hrană suficientă. EI au rămas traumatizați.

Recomandări

Nepotism electoral în POT, partidul care-l susține pe Călin Georgescu. Oameni noi, metehne vechi: politica văzută ca afacere de familie

„Erau într-o stare psihologică foarte proastă”, a spus el. „Specialiștii ne-au explicat că, cu cât mai repede vom îndepărta toate posibilele urme ale războiului, cu atât mai repede îi vom putea scoate pe oameni din această stare”, a adăugat oficialul.

Șapravski a spus că legăturile telefonice au fost restabilite la câteva zile după plecarea rușilor, iar apoi accesul la apă și la rețeaua electrică. Aproximativ 10.000 de locuitori s-au întors până acum – cam un sfert din populația acestui mic oraș, aflat la 32 km de Kiev.

Oficiul de stare civilă s-a redeschis săptămâna trecută și aproape în fiecare zi, cuplurile solicită certificate de căsătorie – un alt semn al revenirii la normalitate.

„Rușii au furat cuțitele și furculițele”

Mulți oameni s-au mutat în Bucha pentru un stil de viață mai liniștit, un loc în care își puteau crește familiile departe de agitația din capitală. Un loc în care locuitorii Kievului puteau ajunge cu mașina în weekend, pentru a mânca la un restaurant.

Recomandări

Proteste de amploare împotriva lui Călin Georgescu în București, Cluj și Timișoara | VIDEO

În urmă cu șase ani, Sergo Markarian și soția sa au deschis Jam Cafe, unde serveau mâncare italiană, puneau jazz vechi la boxe și vindeau borcane de gem.

La începutul invaziei, Markarian, un bărbat de 38 de ani, și-a dus soția și fiul până la granița cu Georgia, țara sa de origine. În calitate de cetățean georgian ar fi putut rămâne în afara țării, dar s-a întors în Ucraina pentru a se oferi voluntar, trimițând alimente pe linia frontului.

În urmă cu două săptămâni, când electricitatea a fost restabilită, Markarian s-a întors de unul singur la Bucha pentru a vedea ce a mai rămas din cafenea și pentru a repara pagubele provocate de soldații ruși.

„Au furat cuțitele și furculițele”, a observat el, după ce a făcut inventarul. Soldații au luat și scaunele, pentru a le folosi la punctele de control și au furat sistemul de sunet. Și, a mai spus el, deși toaletele erau funcționale, aceștia și-au făcut nevoile pe podea înainte de a pleca.

Recomandări

Vicepreședintele ANCOM Pavel Popescu cere suspendarea TikTok în România. Rețeaua socială ar putea fi interzisă până la terminarea anchetelor privind alegerile

Cu două zile înainte de redeschidere, săptămâna trecută, cafeneaua și terasa arătau impecabil. „Mulți oameni s-au întors deja, dar unii încă se tem”, a spus el. „Dar cu toții am devenit cu siguranță mult mai puternici decât am fost. Ne-am confruntat cu lucruri despre care nu credeam că se pot întâmpla vreodată”, a explicat Markarian.

În cealaltă parte a orașului, Mr. B – un fost bar cu cocktailuri patronat de Boris Tkacenko, a fost peticit și transformat într-o cafenea.

Tkacenko, care are 27 de ani, s-a întors în Bucha în urmă cu o lună, a reparat acoperișul care părea să fi fost lovit de șrapnel, și a constatat că aparatul de espresso era încă acolo. A redeschis pentru a vinde cafea sau pentru a o oferi gratis soldaților și cadrelor medicale.

Tkacenko, care a lucrat în cluburi din Florida și Canada și a studiat industria hotelieră în Elveția, a deschis barul cu economiile sale în decembrie anul trecut. Rusia a invadat două luni mai târziu.

A înțeles că trebuie să plece din Bucha atunci când fiica sa de 14 luni a început să își acopere urechile și să strige „bum, bum, bum”, la auzul exploziilor. Tkacenko și-a dus familia până la granița cu Slovacia și s-a întors în Ucraina pentru a face voluntariat, ajutând la trimiterea de provizii pe front și către civilii strămutați.

„Aveam planuri mari pentru acest loc”, a spus el. Doar că lucrurile s-au schimbat dramatic. Cel mai probabil, când războiul se va încheia, Tkacenko se va alătura soției și fiicei sale, care între timp au ajuns în Elveția. „Nu văd un viitor aici în acest moment”, a spus el.

„Vreau să fug de aici”

În ciuda operațiunii de curățenie, cicatricile rămase sunt adânci. La un colț de stradă, un buchet de flori a fost așezat pe o eșarfă înflorită – un modest memorial. Volodimir Abramov le-e explicat jurnaliștilor New York Times că memorialul este pentru cumnatul său, Oleg Abramov, care a fost scos din casă de soldații ruși și împușcat. „Nici măcar nu a fost interogat”, a spus el.

Casa lui Volodimir Abramov a fost distrusă de soldații care au aruncat cu grenade în ea. Totuși, a observat el, această pagubă nu înseamnă mai nimic, în comparație cu suferința surorii sale, Irina Abramova, care și-a pierdut și soțul, și casa.

„Încerc să o ajut și să am grijă de ea pentru a nu se sinucide”, a spus el, „îi spun că soțul ei o privește din ceruri”.

Abramov, sticlar de meserie, a mărturisit că se întreabă dacă mai are rost să își reconstruiască casa. „Vreau să fug de aici”, a spus el.

În fața morgii orașului, unde anchetatorii francezi și ucraineni încă lucrează pentru a identifica cadavrele după masacrele comise de trupele rusești, câțiva locuitori s-au adunat, sperând să afle ce s-a întâmplat cu membrii familiilor.

Iulia Monastirska, o tânără de 29 de ani, a venit pentru a încerca să obțină un certificat de deces pentru soțul ei, al cărui trup a fost găsit în aprilie. Avea mâinile legate, fusese împușcat în spate și în picioare, iar unul dintre ochi era ars, a spus ea.

Monastirska a declarat că soțul ei, Ivan, operator de macara, a dispărut în timp ce ea și fiica ei de 7 ani, Oleksandra, s-au ascuns în subsolul blocului lor de apartamente.

„Din câte știu, toată lumea vrea să se întoarcă aici, dar încă le este frică”, a spus Monastirska. „Ne-am născut aici, am trăit aici, multe lucruri bune s-au întâmplat aici”, a adăugat ea.

Iulia Kozak, însoțită de cei doi copii, a venit și ea să facă un test ADN pentru a ajuta la identificarea fiului ei dispărut, Oleksandr, în vârstă de 29 de ani.

Procurorii au găsit legitimația militară a acestuia, murdară și mucegăită, într-un subsol unde rușii țineau prizonieri.

Plângând, femeia a explicat că ultima dată când a vorbit la telefon cu Oleksandr, în martie, acesta i-a spus că a fost împușcat și rănit. Kozak a declarat că intenționează să rămână în Bucha până când își va găsi fiul. „Sunt sigură că este în viață, 100% sigură”, a spus ea pentru New York Times. „Simt că este undeva, doar că nu știu unde”, a explicat femeia.

Foto principală: Profimedia

Urmărește pe Libertatea LIVETEXT cu cele mai noi informații despre războiul din Ucraina

Urmărește-ne pe Google News