Puţin după ora 14.00, Muşat a lăsat totul baltă şi s-a dus, măcinat de gânduri sumbre, la nodul de cale ferată de la ieşirea din Chitila. Probabil la curent cu mersul trenurilor, subofiţerul s-a întins calm pe terasament şi, spun martorii, şi-a aşezat gâtul pe sinele de cale ferată în aşteptarea garniturii izbăvitoare care să-i sfârtece, aşa cum îşi dorea, trupul. Când, însă, zgomotul metalic al roţilor unui tren care venea de la Curtici i-a răsunat fatidic în urechi, agentul s-a răzgândit brusc şi şi-a zis că nici certurile cu nevasta, şi ea poliţistă la secţia 23, nici ancheta internă pe care superiorii o declanşaseră împotriva sa nu sunt suficiente motive ca să-l facă să-şi ia viaţa. Numai că, subofiţerul, trezit brusc la realitate în faţa unei morţi iminente, nu a mai apucat să se retragă complet din calea şarpelului metalic venit în mare viteză. Urmarea, trenul de Curtici l-a acroşat suficient de tare cât să-i rupă oasele şi să-l rănească grav. Acum, agentul supărat pe viaţă, dar norocos, este internat la Spitalul Elias din Bucureşti unde medicii le-au spus rudelor poliţistului că următoarele 24 de ore vor fi hotărâtoare pentru soarta sa.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro