ComenteazăTot el a postat și fotografii cu cei doi, în care se vede cum tânăra era îmbrăcată cu colanți, ea și partenerul ei având adidași în picioare și gleznele goale.
„Aseară era puțin trecut de ora 19 și în Durău, ca și pe munte, era pustiu. Oamenii se pregăteau de sărbători, fiecare cu credințele și obiceiurile lor. Și a sunat telefonul, cu sunetul specific al Dispeceratului Salvamont, sunetul pe care după ani de zile de operațiuni începi să-l urăști în serile pe care vrei să le petreci în familie. Sunetul care de obicei nu aduce nimic bun la ore târzii, sau, cel mult, încă o provocare din acelea cărora le-am uitat și numărul, și zilele, și anii.
Doi tineri epuizați, uzi și înghețați în zona Vf. Toaca. Convorbirea și datele ușor confuze – au urcat din Durău și vor să coboare tot acolo, dar nu mai sunt în stare, n-au cazare în Durău și ar vrea să ajungă în noaptea asta la Piatra Neamț – mă duc cu gândul că temperatura corpului scade rapid, că până la lăsarea întunericului nu mai este mult și trebuie să intervenim rapid. Pentru a evita… o noapte foarte lungă.
Ce a urmat a fost doar rutină, nimic spectaculos, nimic din parfumul și trăirile operațiunilor pe muchie de cuțit. Redirecționarea grupului spre Vf. Lespezi și Cabana Dochia, mobilizarea echipei care asigura intervenția în zona înaltă, comunicații radio, echipare și procedura de prevenire a hipotermiei etc.
Undeva în zona Lespezi au fost găsiți. Uzi, înghețați, ținându-se în brațe pentru a-și păstra măcar ultimele senzații de căldură. Cât privește echipamentul cu care voiau să supraviețuiască unei ture de munte în apropierea altitudinii de 2.000 de metri, asta într-adevăr ne-a șocat.
Am văzut multe într-o viață petrecută în sfera oparețiunilor de salvare, dar să te aventurezi în imperiul ghețurilor în colanți și cu glezna goală, asta nici Dana Budeanu nu cred că și-ar putea închipui.
Au plecat din Durău pe la prânz, trecând prin fața bazei Salvamont fără să se informeze. De ce ar fi făcut-o, când au consultat telefonul care îi ghidează și după care 1.000 de metri diferență într-un munte acoperit de zăpadă, până pe vârf, e relativ aproape, sau cel puțin asta este sugestia pe care ți-o induce.
Au urcat în șapte ore, șapte ore de chin, șapte ore care îi apropiau cu fiecare minut scurs de un deznodământ tragic. În final au luat o singură decizie înțeleaptă. Au sunat la Dispeceratul Salvamont când încă aveau putere să vorbească și să se mai miște”, a povestit Paul Papalicef.