ComenteazăOficialii din Rusia și SUA s-au așezat luni la masa discuțiilor la Geneva pentru a evita un nou conflict în Europa, dar relevant pentru subiectul acestor negocieri ar putea fi un diplomat care nici măcar nu se află în încăpere și care și-a încetat activitatea acum câteva decenii.
La aproape 30 de ani după mandatul secretarului de stat american James A. Baker III, actuala confruntare pe tema Ucrainei vizează, cel puțin parțial, presupusele promisiuni pe care acesta, și implicit SUA, le-ar fi făcut Moscovei la sfârșitul Războiului Rece.
Concret, președintele Vladimir Putin și alți oficiali ruși au spus în mai multe rânduri că Baker, șef al diplomației SUA în administrația lui George H. Bush, ar fi promis că NATO nu se va extinde în estul Europei.
Faptul că Occidentul nu și-a menținut această promisiune, a spus Moscova, este motivul crizei care a tensionat acum Europa. Este și unul dintre motivele pentru care Rusia și-a mobilizat 100.000 de militari la granița Ucrainei și a amenințat cu un conflict, cerând NATO o serie de concesii.
Putin vrea ca Occidentul să excludă – prin garanții legale – orice scenariu al aderării Ucrainei la NATO și ca Alianța să facă în general un pas înapoi în est.
Dar documentele sugerează că Moscova are o memorie selectivă cu privire la momentul discuțiilor de acum 30 de ani, spune New York Times.
În vreme ce a existat într-adevăr o discuție între Baker și liderul URSS Mihai Gorbaciov în lunile de după căderea Zidului Berlinului cu privire la limitarea jurisdicției NATO după unificarea Germaniei, nicio astfel de prevedere nu a fost inclusă juridic în tratatul final semnat de americani, europeni și ruși.
„Este un argument ridicol”, a spus chiar Baker într-un interviu din 2014, la câteva luni după ce Rusia a anexat Crimeea și a intervenit în estul Ucrainei pentru a susține forțele separatiste de acolo.
„Este adevărat că în fazele inițiale ale discuției am spus «ce ar fi dacă», apoi chiar Gorbaciov a susținut o soluție care a extins granița ce includea Republica Democrată Germania în cadrul NATO”, a spus Baker.
Din moment ce rușii au semnat acel tratat, „cum se pot baza pe ceva ce am spus cu o lună sau mai mult înainte? Nu are sens”, a adăugat fostul diplomat.
Un limbaj interpretabil și un tratat clar
Disputa are legătură cu perioada de la finalul Războiului Rece, când Estul și Occidentul negociau un nou cadru al relațiilor. Căderea Zidului Berlinului pe 9 noiembrie 1989 a declanșat negocieri pe tema unificării celor două Germanii.
Administrația Bush era determinată să includă o Germanie reunită în NATO, dar în același timp, oficialii din Occident încercau să ofere asigurări oficialilor de la Moscova cu privire la securitate.
Pe 31 ianuarie 1990, Hans-Dietrich Genscher, ministrul de externe vest-german, a declarat într-un discurs că nu va exista „o extindere a teritoriului NATO către est, mai exact, în apropiere de granițele URSS”.
Oficialul vorbea despre perspectiva staționării trupelor NATO pe teritoriul Germaniei de Est, nu despre cea a aderării altor țări la Alianța Nord-Atlantică.
Cu toate acestea, Baker a folosit formularea lui Genscher în timpul unei vizite efectuate pe 9 februarie la Moscova.
Ca o asigurare în schimbul unificării Germaniei, Baker a oferit ceea ce el a numit „garanții ferme cum că jurisdicția NATO sau a forțelor nu se va muta spre est”, potrivit unui memorandum declasificat al discuției.
„Nu va exista o extindere a jurisdicției NATO pentru forțele NATO un singur centimetru spre est”, i-a spus Baker lui Gorbaciov de mai multe ori în timpul conversației.
La Washington, oficialii Consiliului pentru Securitate Națională s-au alarmat. Cuvântul „jurisdicție” ar fi putut implica și că doctrina NATO de apărare colectivă se va aplica doar la o parte a teritoriului Germaniei, limitând astfel suveranitatea Germaniei.
„Consiliul pentru Securitate Națională l-a contactat rapid și i-a spus că acest limbaj poate fi interpretabil”, a explicat într-un alt interviu Condoleezza Rice, pe atunci consilier pe probleme sovietice, ulterior secretar de stat în administrația lui George W. Bush.
Baker a primit mesajul și a început să renunțe la termenul „jurisdicție” din toate discuțiile ulterioare. Cancelarul Helmut Kohl a respins și el formularea lui Genscher, ministrul său de externe.
Baker a admis ulterior că a folosit un limbaj prea generos, dar a observat că acest lucru a fost schimbat și că rușii au știut tot timpul acest lucru.
„Niciodată, în lunile care au urmat, nu a ridicat problema extinderii jurisdicției NATO spre est”, a spus Baker, cu privire la Gorbaciov. „Apoi a semnat documentele NATO potrivit cărora NATO și-a extins jurisdicția”, a adăugat el.
Ce spune Gorbaciov
Când Baker s-a întors la Moscova în luna mai, a oferit o serie de asigurări, inclusiv o perioadă de tranziție pentru retragerea trupelor sovietice din Germania de Est, timp în care forțele NATO urmau să nu intre pe acest teritoriu.
Aceasta nu era nici pe departe o promisiune cum că NATO nu se va extinde spre est, iar Baker a insistat în fața rușilor că mai mult decât atât nu poate să ofere.
În cele din urmă, Gorbaciov a acceptat. Tratatul final care consfințea reunificarea Germaniei în 1990 interzicea accesul trupelor străine pe teritoriul fostei Germanii de Est, dar trupele germane din cadrul NATO puteau fi mobilizate acolo, după retragerea trupelor sovietice, până la finalul lui 1994.
Tratatul nu făcea nicio referire la extinderea Alianței Nord-Atlantice spre est. Și nici nu avea de ce. „E important să ne amintim că în acel moment nu este clar că URSS se va prăbuși”, a subliniat Rice.
„Nu era nici măcar clar că Pactul de la Varșovia se va prăbuși. Tratatul era despre unificarea Germaniei. Extinderea NATO nu era pe masa discuțiilor în 1990-1991”, a mai spus ea.
Gorbaciov a admis și el acest scenariu.
„Ideea extinderii NATO nu a fost discutată deloc și nu a fost ridicată în acei ani”, a spus el într-un interviu, după intervenția Rusiei în Ucraina. S-a discutat despre trupele străine din estul Germaniei, iar „declarația lui Baker a fost făcută în acest context”, a adăugat fostul lider sovietic.
În același timp, dincolo de chestiunile legale, Gorbaciov a subliniat că extinderea NATO a fost provocatoare. „A fost cu siguranță o încălcare a spiritului declarațiilor și asigurărilor care ne-au fost făcute în 1990”, a mai spus el.
În treacăt fie spus, chiar Baker este cel care a sugerat o abordare diferită a strategiei NATO și în estul Europei.
În 1993, când NATO lua în calcul admiterea Poloniei, Ungariei și Cehiei, el a propus într-un text publicat de cotidianul american Los Angeles Times ca NATO să ia în considerare chiar admiterea Rusiei.
Ideea ar fi fost aceea că Rusia ar fi fost forțată să facă reforme democratice pentru a adera, în vreme ce ar fi primit totodată asigurări că nu este văzută ca un inamic.
Evident, istoria a arătat că un astfel de scenariu este imposibil.
Între timp, scrie New York Times, chiar Rusia a încălcat o promisiune făcută Ucrainei. Este vorba despre un acord semnat în 1994, alături de SUA și Marea Britanie, numit Memorandumul de la Budapesta, care stipula că Ucraina își cedează cele 1.900 de focoase nucleare în schimbul unui angajament din partea Moscovei de a „respecta independența, suveranitatea și granițele existente ale Ucrainei” și de a se abține de la „folosirea forței” împotriva acestei țări.
Rusia a încălcat suveranitatea Ucrainei în momentul în care a anexat Crimeea și a susținut forțele separatiste în războiul din estul Ucrainei.