Zeci de mii de refugiați au fugit din Ucraina, încă de acum câteva zile. Corespondențele Libertății din estul Ucrainei au prezentat cum arată acești oameni în momentul de teamă al plecării de acasă sau din orașul unde studiau. Pentru că nu e vorba doar despre cetățeni ucraineni, ci și despre numeroși oameni din Asia și Africa, aflați la studii sau la muncă în Ucraina. „Refugiații ucraineni” reprezintă un grup multietnic, mult mai divers decât reprezentările inițiale.
În haosul și lupta pentru supraviețuire, la Zaporojie, oraș studențesc important în estul țării asediate, unii studenți străini nu au fost lăsați să urce în trenuri, „care sunt pentru ucraineni”. Dar alții au reușit.
După cîteva zile și 1.100 de kilometri, au ajuns în București.
O polițistă îmi spune că poliția și reprezentații Gării de Nord au decis împărțirea: refugiații în sala de clasa a 2-a, „călătorii” în sala de așteptare pentru clasa 1. „Încercăm să îi băgăm și aici la Springtime”, spune polițista.
În jurul orei 12, autoritățile mai încercau să amenajeze o sală de aşteptare pentru refugiați și în spațiul unde a funcționat restaurantul fastfood Springtime, acum gol.
Două clase
În sala de așteptare de la clasa 1 sunt puțini oameni. „Călătorii” obișnuiți, care au de așteptat un tren, nu cei care fug de război.
În sala de aşteptare de la clasa a 2-a sunt familii din Afganistan, cu copii mici care dorm pe saltele, studenți din Maroc care încearcă să-și liniştească pisicile, voluntari care întreabă oamenii de ce au nevoie, angajați de la Direcția de asistență socială (DGASMB). O parte dintre refugiați au sosit cu trenul din Suceava, care a intrat la 11.30 în Gara de Nord, cu întârziere de 15 minute.
În fața sălii de așteptare de la clasa a 2-a sunt studenți din Nigeria, mulți dintre ei la medicină, care așteaptă pe cineva de la ambasada țării lor să îi preia.
Comisarul Coman crează un „spațiu de intimitate”
„Fratele meu. Sunt toate naționalitățile. Sunt şi din Afganistan, copii cu cetățenie ucraineană. Nu sunt refugiatii din Ucraina ăia clasici”, explică la telefon unui interlocutor comisarul Dragoș Coman, şeful Poliției de Transporturi Feroviare din Gara de Nord. Se află în sala de așteptare de la clasa a2-a.
Când vede că iau notițe, mă întreabă dacă sunt voluntar, spun că sunt de la presă. Ce caut printre bagajele oamenilor, că poate încerc să iau ceva, spune comisarul. Cheamă alți doi agenți și mă legitimează. Îi cere unuia dintre agenți să pornească bodycam-ul, să filmeze legitimarea.
„Încercăm să creăm un spațiu de intimitate. Aici nu e hotel, e spațiu de tranzit”, explică comisarul.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro