Au explicat că protestau astfel nu numai faţă de prezenţa (?!) acestuia, ceea ce ar fi o “expresie de cinism din partea celui care conduce, în România, un stat poliţienesc”, ci şi pentru reţinerea de către DNA a preşedintelui Consiliului Judeţean Argeş, Constantin Nicolescu. Social- democraţii au greşit. Respectul pentru o instituţie europeană de vârf ar fi trebuit să-i oprească de la a părăsi plenul, ceea ce, de altfel, le-ar fi permis să-şi expună acolo păsurile, nu pe holuri.
Nu s-a lăsat mai prejos nici Băsescu, care, respingând reproşul că minimalizează rolul Parlamentului şi al Justiţiei, a înhăţat din mers oportunitatea de a ataca şi el Opoziţia din România, acuzând-o că dezinformează, că refuză dialogul, externalizându-şi problemele. Emisarii români, şi unii, şi ceilalţi, au izbutit să iasă încă o dată în public în izmene, şi alea murdare, făcându-se de râs. Culmea e că şi Puterea, şi Opoziţia zic că lucrează în folosul ţării, fără să se întrebe de ce suntem priviţi ca un stat-ciudăţenie.
S-a discutat la Strasbourg, legat de admiterea în spaţiul Schengen, şi despre corupţia din România. Traian Băsescu a amintit de niscaiva vameşi şi poliţişti de frontieră arestaţi ori trimişi în judecată. A adăugat că “undeva, în februarie, se va întâmpla ceva”: e oare informat despre pregătirea acţiunilor operative? Nu cu astfel de mizilicuri va fi convinsă APCE. Nici cu reţinerea, în chiar preziua discursului prezidenţial, a lui Nicolescu, într-un dosar vechi de 5-6 ani: dacă s-a dedulcit, să plătească. Dar un discurs în care preşedintele să se indigneze că dosarele unor persoane extrem de apropiate sieşi îngălbenesc prin instanţe n-am prea auzit.