Comentează- Anatolii Vereșciaga le ducea pâine oamenilor din regiunea Sumî. Ajungea chiar și în localitățile ocupate de Rusia.
- Roman Obitoțki făcea tot posibilul pentru a nu-i lăsa fără apă potabilă pe locuitorii din Cernigov.
- Iana Mihidenko ajuta militarii și salva viețile civililor.
- Toți trei au fost uciși în propriile mașini, în timp ce încercau să-și ajute semenii. Iată povestea lor.
Roman Obitoțki, de 43 de ani, locuia la Cernigov, oraș din nordul Ucrainei, aflat la 140 km de Kiev. Era căsătorit, avea doi fii. După ce Rusia a atacat Ucraina, Roman a decis să devină voluntar.
„Avea o viziune proprie. El spunea că nu trebuie să fim indiferenți. Era convins că oamenii au nevoie de sprijinul lui”, povestește soția lui Roman, Victoria.
După ce orașul Cernigov a nimerit în blocadă, iar alimentarea cu apă a fost întreruptă, Roman a reușit să organizeze zilnic transportarea apei potabile pentru locuitori. A găsit un generator, o pompă și aducea apă dintr-un raion din apropiere.
Când în oraș au început să se audă împușcături și bombardamente, Roman Obitoțki nu s-a oprit, cu toate că soția insista asupra acestui lucru. Oamenii au nevoie de ajutor, spunea el.
Vecinii lui Roman vor să instaleze o placă memorială
Pe 20 martie 2022, mașina lui Roman a fost atacată de militarii ruși. El a fost ucis împreună cu o rudă. Doi prieteni apropiați au fost răniți.
Caterina Gujva, vecina lui Roman, își aduce aminte de el cu lacrimi în ochi. „A dispărut curentul – Roman a găsit un generator. A dispărut apa – el a găsit de unde să o aducă. El nu ne lăsa să intrăm în panică și să ne pierdem. Avea permanent soluții”, susține Caterina, care vrea să fie instalată o placă memorială pe blocul în care a locuit Roman.
„În ziua victoriei Ucrainei, vreau să mă apropii de acea placă și să-i mulțumesc lui Roman pentru tot”, spune Caterina Gujva.
Anatolii ducea mâncare pentru ucrainenii din localitățile ocupate de Rusia
„El putea organiza orice. Era vesel și avea un simț fin al umorului”, povestește Olena despre soțul ei, voluntarul Anatolii Vereșciaga.
Ambii se ocupau de transportarea pâinii și a produselor alimentare pentru magazinele din regiunea Sumî, din nord-estul Ucrainei. După ce Rusia a invadat Ucraina, o serie de localități au rămas izolate. Lipseau foarte multe produse alimentare.
Anatolii Vereșciaga i-a propus atunci soției să le ducă pâine și produse alimentare oamenilor la un preț simbolic, uneori gratuit, susținând că așa va sprijini moralul ucrainenilor pe timp de război.
Soția lui Anatolii nu era prea încântată de idee, luând în calcul acțiunile militare din regiunea lor, dar l-a ascultat pe soț. Ei încărcau într-o mașină veche Niva pâine și produse alimentare, luau cu ei o remorcă și se deplasau în localitățile ocupate de Rusia.
Zilnic făceau câte 250 de kilometri, dar reușeau cu greu să-i convingă pe militarii ruși să le permită să intre în localitățile ocupate.
„Auzeam cum Anatolii urla de durere”
Pe 15 martie 2022, militarii ruși au deschis focul asupra mașinii în care se afla Anatolii și Olena.
„Când am văzut cum trec prin parbrizul din față primele cartușe, m-am aplecat și mi-am acoperit capul cu mâinile. Nu simțeam atunci nimic, dar auzeam cum Anatolii urla de durere”, își aduce aminte Olena.
Ambii au fost răniți. Anatolii a murit în drum spre spital, avea 58 de ani. Olena a revenit acasă peste două luni, după lungi și complicate tratamente.
În timpul înmormântării lui Anatolii, Olena era în salonul de reanimare. Fiul lor plângea după tată, iar în drumul spre cimitir se ruga pentru mama sa. „În mașina lor ticsită cu pâini au nimerit 46 de cartușe”, povestesc martorii.
Voluntara care nu avea frică de nimic
„Sunt o mamă fericită”. Așa scria Iana Mihidenko, de 33 de ani, în rețelele de socializare. Ea locuia împreună cu soțul Oleksandr, fiica Eva și cățelușul Busea în satul Gorenko din regiunea Kiev.
Din primele zile ale războiului, Iana și cu soțul său au început să ajute militarii – le duceau mâncare, medicamente și haine calde. A fost creat un grup de 15 voluntari care se ocupau de sprijinul militarilor, cuplul organizând transportul.
„Iana îmi spunea că ea trebuie să fie la volan, fiind convinsă că rușii nu vor deschide focul asupra unei doamne”, își aduce aminte Oleksandr.
Ea s-a ocupat o perioadă de timp de evacuarea civililor, îi ducea cu SUV-ul în adăposturile din Kiev, călătorea prin cele mai fierbinți zone din nordul Ucrainei. Nu se temea de nimic și se ocupa cu pasiune de activitățile de voluntariat.
A fost ucisă la Hostomel de un lunetist rus
Pe 11 martie 2022, Iana a fost rugată să evacueze un grup de copii din Hostomel – localitate în care se duceau cele mai crâncene lupte din regiunea Kiev. Pe drum, un lunetist a deschis focul asupra mașinii în care se afla.
Când nu era acasă, Iana o suna dimineața pe fiica ei Eva. În acea zi, nu a mai sunat-o. Rudele au anunțat poliția și militarii că Iana a dispărut. Peste două zile, a fost găsită moartă de luptătorii din cadrul unităților de apărare teritorială.
„Am recunoscut-o pe Iana. Era ea, dar în proporție de 98 la sută, iar cei 2 la sută reprezentau refuzul meu de a crede în asta. Avea mandibula distrusă, i-a intrat un cartuș în ochiul stâng”, povestește Oleksandr. El adaugă că găsește puteri să mai trăiască datorită fiicei sale Eva, care seamănă foarte mult cu mama sa.
Localitatea Gorenko din regiunea Kiev, unde locuia cuplul, nu a fost ocupată de ruși. „Este meritul Ianei. Când le aduci militarilor mâncare – ei se simt importanți și sprijiniți de comunitate”, consideră Oleksandr.
- Proiectul „Memorial: uciși de Rusia” este realizat de o echipă de jurnaliști, cercetători și voluntari care se ocupă de aflarea istoriilor de viață ale oamenilor uciși de Rusia în Ucraina. Scopul proiectului este de a reaminti publicului că bătrânii, copiii, femeile și bărbații care nu mai sunt printre noi aveau vieți obișnuite, planuri de concedii, studii, își doreau familii sau cariere, dar războiul le-a frânt toate acestea.