O refugiată ucraineană și-a extins restaurantele în Moldova și România. „Suntem gata să prăjim pește pentru întreaga lume”

Anastasia Surai, fost manager la o companie IT din Kherson, a ajuns în aprilie, împreună cu o prietenă și cu cei doi copii, în Constanța. S-au cazat la un hotel și n-aveau nicio idee cum să-și recompună viața dată peste cap de război. 

„Am văzut pe Instagram că se deschide Chernomorka în România. Am fost șocată. Am mers la lansare și apoi am dat peste ofertele lor de muncă”, a povestit femeia pentru FT. Chernomorka era un lanț de restaurante pescărești foarte cunoscut în Ucraina, o bucățică de acasă. 

Așa a ajuns Anastasia sous-chef în Constanța și, după câteva luni, a reușit să-și aducă aici și mama, și bunica. 

„Nu plănuiesc să mă întorc în Ucraina, pentru că orașul meu natal este aproape în întregime ocupat – toți cei care au putut fugi au plecat”, spune ea. „Am găsit de lucru și m-am găsit pe mine însămi aici”.

În România, restaurantul s-a deschis în mai. La începutul lui august, Chernomorka a avut un mare eveniment de lansare a unui nou local în Chișinău, Moldova. „Situat într-o hală de alimente, locul este plin de oameni. Personalul este format în mare parte din refugiați ucraineni; oaspeții sunt atât localnici, cât și ucraineni. Umbrele de plajă și șezlongurile indică intrarea, unde un flux de oameni stau la coadă pentru prosecco și midii gratuite”, a scris jurnalista Paula Erizanu pentru Financial Times. 

Recomandări

Toți oamenii lui Klaus Iohannis din funcții publice bine remunerate. Președintele a ratat negocierea pentru propria persoană

În meniu, moldovenii găsesc și mămăligă cu brânză, servită cu midii, calamari și friptură de rapane, dar și supă rece ucraineană, okroshka, dar cu rețeta puțin adaptată la specificul pescăresc – adică i s-au adăugat creveți.

Bărbatul alungat de două ori de agresiunea rusă

Olga Kopylova este o ucraineancă de 40 de ani care de când a început războiul s-a concentrat pe extinderea lanțului de restaurante din Ucraina în Moldova și România. A ochit și piețele din Polonia și Germania. Și nu vrea să se oprească aici: are în plan un nou proiect – Kozy, adică „orașul caprelor”, unde vrea să facă un parc tematic, cu oficiu poștal, monedă și primărie, în satul Pohrebea, la 35 km de Chișinău. 

Ivan, 35 de ani, este directorul tehnic al lanțului. Este de origine din Luhansk, dar când a izbucnit războiul locuia în Hostomel, lângă Kiev, „chiar acolo unde a început războiul”.

În restaurant se aud, pe lângă pop american, și câteva cântece vechi rusești. „Limba mea maternă este rusa și am văzut ambele părți ale războiului. Am rude în ambele țări…”, a spus Ivan. „Ei bine, nu mai am… Am încetat să mai comunicăm de la război”, adaugă imediat. 

Recomandări

Cei 50 de consilieri din cele 8 partide care fac parte din noul Consiliu General al Municipiului București | VIDEO

Este a doua oară când bărbatul fuge de agresiunea Rusiei. Până în 2014 a condus o tipografie în Donețk, dar apoi au început luptele din estul Ucrainei. „Am fost îngrozit de război și am plecat doar cu o geantă de sport”, spune Ivan. Mama sa a rămas în Luhansk și chiar și-a închis o afacere cu mobilă. „Ea plânge în fiecare zi… Statul rus i-a oferit o pensie, dar ea spune că nu vrea să aibă nimic de-a face cu ei.”

„Soția mea era însărcinată în opt luni în februarie. Are o afecțiune cardiacă, așa că am aranjat ca ea să nască cu unul dintre cei mai buni cardiologi din țară. În schimb, a trebuit să fugim în vestul Ucrainei, după ce am petrecut trei săptămâni într-un subsol sub bombardament, iar ea a născut într-un spital mic, unde unele femei au născut pe coridoare. Tancurile rusești erau parcate afară, folosind spitalul drept scut”, a povestit Ivan pentru FT, a doua zi, în drum spre parcul tematic din Pohrebea. 

Podul pe care trebuiau să fugă a explodat sub ochii lor

Apoi, după ce s-a născut fiica lor, Ivan a vrut să-și scoată familia din țară printr-un coridor verde coordonat între Rusia, Ucraina și Crucea Roșie. Dar podul pe care intenționau să îl traverseze a explodat în fața lor. Soția sa ar dori în continuare să se întoarcă, dar Ivan nu vrea să-și crească copiii în război. Apoi, fiind bărbat, nu va mai putea să plece, fiindcă legea marțială îl va obliga să lupte. Atunci a putut să părăsească țara fiindcă avea un bebeluș și o soție cu probleme medicale. 

Recomandări

Vladimir Putin a condus antrenamentul forțelor nucleare ruse, în timpul căruia a fost testată „o lovitură nucleară masivă” | VIDEO

În timp ce Ivan își spunea povestea, trec cu mașina pe lângă „forțele rusești de menținere a păcii” de pe Nistru (Nistru), care separă Moldova și regiunea separatistă Transnistria, unde 1.500 de soldați ruși sunt staționați de la războiul din 1992 dintre Chișinău și separatiștii susținuți de Moscova. „Ei mă cunosc deja”, spune Ivan. „Când trec pe lângă ei, cânt imnul ucrainean”. Soldații ne opresc pentru a ne verifica actele de identitate și mașina. Mă trec fiori când le văd armele și steagul rusesc cusut pe uniformă. „Dacă se întâmplă ceva aici, aceasta este prima zonă pe care o vor lua”, spune Ivan. Pohrebea este de cealaltă parte a Nistrului, dar încă sub controlul Moldovei. 

Olga și Ivan sunt dedicați cu totul proiectelor pe care le-au început. În Pohrebea este un șantier în toată regula. Olga îi face un tur jurnalistei: unde va fi salonul de înfrumusețare pentru capre, stadionul sportiv, secția de poliție și, bineînțeles, un restaurant Chernomorka, un loc de glamping, toate vor fi deschise în toamnă. „Este ca o țară în interiorul unei țări”, spune fondatoarea.

Caprele refugiate în Moldova

Când a început războiul, Olga avea un „rai al caprelor” la Mîkolaivka, unde adunase 140 de exemplare. „La o inaugurare Chernomorka de acolo, am văzut o capră frumoasă pe un deal și m-am gândit că ar fi frumos să avem o capră în restaurant, să se plimbe. Apoi i-am găsit un prieten”, a povestit femeia cum a început totul. 

Când au început bombardamentele, a închis tot. 40 de capre vor ajunge în curând în Pohrebea, restul sunt îngrijite într-un nou restaurant la Bukovel, Ucraina. 

Femeia a început de jos. În 2004 lucra ca ospătăriță. „Am ajuns la Kiev cu două grivne (20 de bani) și un copil”, spune ea. A muncit și a fost promovată până la postul de manager de restaurant. A început să vândă midii și apoi, în 2013, a deschis prima tavernă Chernomorka din Kiev. Când Rusia a anexat Crimeea, femeia s-a orientat către piața de midii din Odesa și și-a continuat visul. 

 „Oamenii ne sprijină pentru că vor să ajute Ucraina”

Până anul acesta, afacerea s-a dezvoltat fulminant: avea 40 de filiale și planuri pentru a lansa alte 18. Apoi, Rusia a invadat Ucraina. „Prima mea grijă a fost să-mi scot fiica din țară. Apoi mi-am întrebat angajații care doreau să rămână în Ucraina și care doreau să fugă, pentru a-i putea ajuta să plece”, a povestit Olga pentru FT. 

În aprilie, pe măsură ce luptele s-au mutat spre est, restaurantele au început să se redeschidă, lucrând la 70% din capacitate. Între timp, femeia a condus mii de kilometri prin Europa pentru a-și extinde lanțul. „Suntem gata să prăjim pește pentru întreaga lume, ca Ucraina să câștige” este unul dintre sloganurile restaurantului Chernomorka. Echipa se bazează pe investiții din partea altor europeni, precum și a expatriaților ucraineni. „Oamenii ne sprijină pentru că vor să ajute Ucraina”, spune Kopylova.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro