Pentru prima dată, spitalele din Papua Noua Guinee sunt așa de pline încât au fost nevoite să își închidă ușile pentru noii pacienți.
Nu a fost așa mereu. Până acum, statul din Pacific reușise să controleze pandemia care făcea ravagii în alte colțuri ale lumii. La finalul lui februarie, autoritățile raportaseră doar 1.275 de cazuri de infectare, potrivit cifrelor publicate de Universitatea Johns Hopkins.
Graficul pandemiei abia dacă înregistrează câteva zeci de cazuri pe zi, în cele mai complicate zile, în august și decembrie 2020.
În ultima lună însă, numărul de cazuri s-a triplat. Papua Noua Guinee are acum cel puțin 7.000 de cazuri și 61 de decese, inclusiv cel al unui parlamentar, care a murit luna trecută, la 53 de ani.
Numărul de infectări zilnice depășește câteva sute, iar cifrele oficiale sunt cel mai probabil mult sub cele reale.
La prima vedere, nici măcar aceste cifre nu ar părea foarte îngrijorătoare. Există o problemă însă. Țara de 9 milioane de locuitori are doar 500 de doctori, mai puțin de 4.000 de asistente medicale și doar vreo 3.000 de lucrători medicali comunitari.
Numărul total de paturi de spital este de aproximativ 5.000. Chiar și în cele mai bune momente, sistemul medical este fragil. Acum, avertizează organizațiile umanitare, este la un pas de colaps.
Autoritățile admit că numărul real de cazuri de infectare este mai mare decât cel oficial, și asta deoarece campania de testare este una redusă.
În acest timp, dezinformările care circulă în țară înseamnă că unii oameni nu iau încă boala în serios.
„Criza sanitară din Papua Noua Guinee a ajuns acum la nivelul la care ne temeam că va ajunge în urmă cu un an”, a observat Kate Schuetze, cercetătoare Amnesty International.
„Combinația unui sistem medical suferind și a condițiilor de locuire inadecvate a creat o furtună perfectă pentru răspândirea virusului în așezările informale”, a avertizat ea.
O epidemie cu efect întârziat
Țara a confirmat oficial primul caz COVID anul trecut, pe 20 martie – un bărbat care se întorsese din Spania.
În următoarele două zile, premierul a declarat stare de urgență și a oprit toate zborurile externe și interne, limitând, de asemenea, călătoriile între provincii.
Pentru o vreme a părut că măsurile au funcționat. Abia în februarie anul acesta numărătoarea oficială a cazurilor a ajuns la 1.000. Dar cel mai probabil, virusul circula deja în mod extins, fără să fie depistat.
„Era aici de luni bune”, a declarat Justine McMahon, șefa filialei locale a organizației umanitare CARE International.
Ea a observat că până în urmă cu o lună, oamenii erau încă ambivalenți cu privire la pericolul COVID, dar acum există deja un sentiment de îngrijorare peste tot.
Este neclar ce anume a alimentat această creștere substanțială a numărului de cazuri.
Țara are o graniță comună cu Indonezia, care a confirmat 1,5 milioane de cazuri de infectare. Granița este închisă, dar unii oameni au sfidat măsura și au reușit să treacă frontiera, potrivit Radio New Zealand.
Este posibil ca pandemia să fi fost alimentată de funeraliile primului șef al guvernului, Michael Somare, care a murit la 85 de ani, la sfârșitul lui februarie.
Mii de persoane s-au adunat la funeraliile oficiale ținute în Port Morseby, dar puține au purtat mască, potrivit televiziunii australiene ABC. Mulțimile s-au adunat și pe străzi, pentru a asista la trecerea sicriului, iar mai multe evenimente s-au organizat în alte provincii ale țării.
Puține teste, multă dezinformare
În mod paradoxal, acum un an, restricțiile erau mult mai dure și mult mai strict respectate.
În prezent, oficialii au restricționat circulația între provincii, au închis școlile și au impus obligativitatea măștii de protecție. Dar doar 20% dintre oameni poartă însă măștile.
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), în unele clinici din țară, mai bine de 30% din testele COVID s-au dovedit a fi pozitive, în prima săptămână a lunii martie.
La spitalul Rita Flynn, unul dintre două mari spitale ale țării, aproape 40% dintre teste au fost pozitive, a anunțat organizația Medici fără Frontiere.
Rata mare de pozitivare a testelor indică, de obicei, faptul că nu toate cazurile sunt depistate. Este foarte posibil. Iar multe localități din Papua Noua Guinee nu au absolut deloc capacitate de testare.
Toată criza este amplificată de dezinformările care circulă prin țară
Joi, liderul opoziției, Belden Norman Namah, a cerut guvernului să suspende campania de vaccinare cu AstraZeneca și a minimalizat amenințarea pandemiei. Namah a susținut că guvernul îi tratează pe cetățeni ca pe niște șoareci de laborator.
Acest sentiment pare a fi unul comun în țară. Mulți oameni se tem că ar putea păți ceva dacă se vaccinează și consideră că vor fi protejați de virus de credința lor creștină.
Premierul Marape a făcut apel la cei care răspândesc zvonurile să se oprească.
„Nu am fabricat eu virusul într-un laborator undeva, nu l-am importat. Așa cum virusurile se transmit de la om la om, așa a ajuns și COVID în țară la noi, în ciuda eforturilor pe care le-am făcut”, a spus el.
Dependenți de donații
Impunerea restricțiilor a generat dificultăți economice peste tot în lume. În Papua Noua Guinee ele sunt și mai greu de aplicat.
Aproape 85% din populație trăiește din agricultura de subzistență. Mulți oameni își obțin veniturile din vânzarea acestor produse în piețele aglomerate ale țării.
Premierul a subliniat că încearcă să mențină un echilibru, astfel încât să protejeze populația, dar să nu blocheze activitățile economice.
Dar acest lucru este dificil.
Experții au avertizat că mai multe măsuri sunt necesare, inclusiv creșterea numărului de teste, promovarea recomandărilor medicale și grăbirea campaniei de vaccinare.
Alte țări au intervenit pentru a oferi o mână de ajutor. Cel mai mare donator al țării, Australia, a oferit 8.000 de doze de vaccin. Noua Zeelandă a livrat, la rândul său, un transport important de echipamente medicale.
Și China a oferit un transport de vaccinuri, potrivit agenției Xinhua, dar oficialii din Papua Noua Guinee nu au luat încă decizia de a accepta.
Schuetze, oficiala Amnesty International, a observat însă că donațiile oferite de Australia și Noua Zeelandă sunt insuficiente.
Ea a subliniat inechitatea campaniei globale de vaccinare și a cerut celor două țări să facă mai multe eforturi pentru a ajuta Papua Noua Guinee.
În caz contrar, a avertizat Farah Hossain, director medical al Medici fără Frontiere, țara riscă o criză umanitară de proporții.
„Avem un sistem medical fragil, apoi cadrele medicale se îmbolnăvesc, iar numărul de cazuri crește. Dacă nu controlăm criza, dacă nu susținem tratamentul și testarea, se poate transforma într-o catastrofă”, a avertizat el.