Comentează”E adevărat că statele nu au sentimente, ci interese, dar e timpul ca Austria să țină cont și de ceea ce simte poporul român”, a spus cancelarul Austriei, în decembrie 1989, citat de Emil Hurezeanu în emisiunea ”Actualitatea românească” la Europa Liberă.
În 21 decembrie 1989, România era de câteva zile o țară însîngerată și izolată. Granițele erau închise. Morților de la Timișoara le urmau morții de la București.
Aflați în teroare, românii nu știau că un uriaș val de solidaritate cu ei se ridica în toată Europa. Pentru prima oară după cel de-al doilea război mondial se trăgea în propriul popor și asta era insuportabil pentru orice țară, fie că era comunistă sau capitalistă.
La Varșovia, Seimul, camera inferioară a parlamentului polonez, a ținut un moment de reculegere pentru morții din Timișoara. În Germania, primarul din Munchen a ieșit în stradă pe 20 decembrie, în semn de solidaritate cu românii care au umplut una dintre piețele orașului bavarez, protestând împotriva represiunii din țara lor.
Ministrul de externe al Franței a cerut ”îndepărtarea lui Nicolae Ceaușescu din toate funcțiile”, motivând că în Europa nu poate fi îngăduit modelul criminal al Pieței Tiananmen, unde tancurile trecuseră peste oameni. De altfel, dintre toate țările citate, doar China a refuzat să condamne crimele din România, Beijingul spunând că nu vrea să se amestece în treburile interne ale altor țări.
Până și deputații moldoveni din Parlamentul sovietic, în frunte cu scriitorul Ion Druță, i-au cerut lui Gorbaciov să reacționeze.
În acele zile, Teodor Meleșcanu era la Viena, unde reprezenta România în precursoarea Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa. În fața protestelor diplomaților polonezi, austrieci, suedezi și americani, actualul președinte al Senatului României a negat morții de la Timișoara, la două întruniri din zile consecutive, spunând că presa internațională minte!
Pe baza documentelor oficiale ale ambasadelor americană și canadiană, studiate de un jurnalist canadian și publicate în România de Libertatea, rezultă că Meleșcanu a susținut versiunea că represiunea ordonată de Ceaușescu a fost, de fapt, o invenție a jurnaliștilor! Întrebat după 30 de ani de Libertatea, Teodor Meleșcanu a negat relatările ambasadelor, spunând că nu asta e ceea ce a zis el la Viena în decembrie 1989.
În acele zile când românii erau masacrați de propriul Guvern, un moment aparte a avut loc la Roma. Episodul este relatat de Europa Liberă. Puteți asculta emisiunile de atunci aici, sunt absolut de neuitat.
Fiind înainte de Crăciun, președintele Italiei, Francesco Cossiga, a invitat corpul diplomatic la o recepție festivă. El a dat, pe rând, mâna cu reprezentanții tuturor țărilor.
Când a ajuns în dreptul ambasadorului României la Roma, Cossiga nu i-a întins mâna, ci a făcut doi pași în spate și i-a citit un protest ferm față de crimele de la Timișoara.
Vizibil emoționat în demersul său, președintele Italiei a încheiat scurtul și asprul discurs spunându-i diplomatului român: ”Iar poporului dumneavoastră îi doresc libertate și fericire!”.
Televiziunile italiene au repetat ”în buclă” scena, pe parcursul mai multor zile, momentul fiind unul fără precedent prin tulburarea stîrnită în lumea austeră a diplomației mondiale. În acele zile însă, Ceaușescu mersese prea departe și toată lumea empatiza cu cetățenii români.
Era 21 decembrie și Ceaușescu încerca încă un truc, mitingul de la București, care a eșuat. Mai puțin cunoscut este eșecul unei încercări de a ridica români contra români la Timișoara. Cum, în 20 decembrie, armata intrase în cazărmi pe Bega și erau deja 100.000 de oameni în stradă, iar Ceaușescu nu mai avea încredere în nimeni, el a trimis zeci de mii de muncitori cu trenurile în Timișoara. Aceștia erau înarmați cu bâte.
În rechizitoriul din Dosarul Revoluției este citată comisia senatorială care a investigat evenimentele din acele zile.
Represiunea muncitorească asupra Timișoarei a eșuat pentru că o parte dintre cei trimiși pe Bega n-au vrut să coboare din trenurile ajunse în gară, iar alții au mers în centrul și au fraternizat cu mulțimea care, practic, își recucerise orașul cu mari sacrificii.
Pe 21 decembrie, după-amiază, începea represiunea de la București, dar soarta lui Ceaușescu era pecetluită, chiar dacă pentru asta a fost nevoie să mai moară oameni neînarmați și nevinovați.