Întrebat de Libertatea dacă este pentru redeschiderea școlilor, doctorul Cătălin Apostolescu, purtător de cuvânt al Institutului Național de Boli Infecțioase ”Matei Balș” a spus că este pentru rechemarea elevilor în clasele de studiu. 

Copiii sunt mai bine protejați în școală, unde vor învăța cum să se comporte pentru a nu se infecta cu noul coronavirus decât dacă stau acasă, uneori în familii de inconștienți.

Cătălin Apostolescu:

El a invocat o decizie luată în urmă cu 100 de ani de oficialul în sănătate publică al orașului New York în timpul pandemiei de gripă spaniolă.

Ce s-a întâmplat în New York în 1918?

La fel ca la începutul epidemiei cu COVID-19 din 2020, majoritatea școlilor din lume au fost închise și în timpul pandemiei de gripă spaniolă din 1918. În Statele Unite ale Americii, ușile lor au fost închise timp de până la patru luni, cu câteva excepții, pentru a stopa răspândirea bolii. 

În cele mai mari două centre urbane ale țării, New York și Chicago, școlile publice au rămas însă deschise, chiar și în octombrie, cea mai mortală lună a pandemiei, când au murit 195.000 de americani. 

Oficialii din domeniul sănătății din cele două orașe au pariat pe programe de igienă școlară și de inspecție medicală robuste, programe pe care reformatorii momentului le-au pus în aplicare cu două decenii înainte. 

Foto: Colecția de fotografii a Crucii Roșii Naționale Americane / Biblioteca Congresului

Momentul a fost rememorat în aceste zile de mass-media de peste Ocean în timpul dezbaterilor publice legate de decizia rechemării sau nu a elevilor la școală.

Doctorii americani: ”Copiii și infecțiile, mai bine controlate în școli”

Jurnalista Theresa Waldrop, de la CNN, amintește în articolul „Heres what happened when students went to school during the 1918 pandemic” („Iată ce s-a întâmplat când elevii au mers la școală în timpul pandemiei din 1918”), că atunci când a lovit al doilea val de gripă spaniolă, în septembrie 1918, doctorul Royal S. Copeland, medic homeopat și comisarul de sănătate al orașului New York, a considerat inițial închiderea școlilor ca singura modalitate de limitare a răspândirii pandemiei.

Însă dr. Josephine Baker, un important reformator progresist, dar și directorul Departamentului de Sănătate al Biroului de Igienă al Copilului, l-a convins pe Copeland să mențină deschise școlile orașului.

Baker a susținut că copiii sunt mai bine supravegheați în școli și că inspecțiile medicale regulate pot identifica elevii bolnavi și îi pot menține în siguranță pe cei sănătoși.

La acea vreme, sistemul școlar public din New York avea aproape 1 milion de copii, iar 750.000 dintre aceștia trăiau în case de locuit aglomerate și deseori insalubre. 

Un articol de acum un secol

Într-un articol cu ​​titlul „Lecții epidemice împotriva următoarei perioade”, publicat în New York Times în noiembrie 1918, după ce a trecut cel mai critic vârf din pandemie, Copeland a descris avantajele menținerii școlilor deschise: „Copiii își părăsesc casele adesea nesalubre pentru clădirile școlare mari, curate, aerisite, unde există întotdeauna un sistem de inspecție și examinare aplicat ”, a spus el.

50% dintre elevi au venit, câți vor fi acum?

La fel ca Copeland, comisarul pentru sănătate din Chicago, John Dill Robertson, a luat decizia controversată de a menține școlile deschise în perioada cea mai gravă a pandemiei de gripă din 1918-19. 

Orașul avea deja un program puternic de inspecție medicală în școli până atunci, iar Robertson și alți oficiali din domeniul sănătății credeau că copiii ar fi mai bine la școală decât acasă sau pe stradă, cu supraveghere relativ limitată.

În ciuda acestei credințe, mulți părinți din Chicago au ales oricum să-și păstreze copiii acasă, la sfârșitul lui octombrie absenteisul școlar fiind de 50%. Această cifră este apropiată de aproximările pe care directorii unor școli din România o fac: ei mizează pe prezența a 50% dintre elevi la redeschidere.

Ulterior, Robertson a sugerat că părinții țin copiii acasă din cauza a ceea ce el a numit „gripofobie”.

În comparație cu alte orașe importante din nord-est, cum ar fi Boston și Philadelphia, New York a rezistat destul de bine pandemiei de gripă spaniolă și mulți i-au recunoscut meritele lui Copeland în limitarea pagubelor și menținerea oamenilor relativ calmi.

Chicago și NY au avut în vârful pandemiei rate ale mortalițății mai mici

În comparație cu alte orașe mari ale SUA, în special cu cei mai mari doi vecini ai săi, Boston și Philadelphia, conform influenzaarchive.org, New York City a avut o rată a mortalității de 4,7 la 1.000 de locuitori, față de 6,5 în Boston și 7,3 în Philadelphia, care au închis școlile. 

Presa din Chicago din 1918 a arătat publicului că rata mortalității din orașul lor a fost și mai mică, cu 3,7 decese la 1.000 de locuitori.

În 1922, doctorul Royal S. Copeland a candidat cu succes la Senatul SUA, iar tânărul Franklin D. Roosevelt i-a fost președintele de onoare al campaniei electorale. 

Copeland a câștigat trei mandate de senator până la moartea sa în 1938 și a câștigat faima de durată pentru eforturile sale reușite de a instala aerul condiționat în camera Senatului.

Conform statisticii în timp real oferită de CNN, în prezent, în SUA, doar 6 state au decis să mențină măsura închiderii școlilor. În restul statelor, oficialii au anunțat că în colaborare cu autoritățile sanitare vor decide dacă se va merge pe prezența elevilor în clase, unde vor avea orar normal sau redus, fie pe sistemul hibrid, cu școală fizică și online prin rotație.

 
 

Urmărește-ne pe Google News