Femeia, persecutată de comuniști şi, în prezent, bolnavă de cancer, este obligată să returneze Casei de Pensii o sumă mare de bani, din cauza neatenţiei și grabei unei funcţionare a aceleiași instituții, care i-a greşit încadrarea. Eroarea a fost descoperită abia anul trecut, iar cea care trebuie să plătească nu este nicidecum cea care a comis-o, şi anume Casa de Pensii, ci persoana care a încasat „necuvenit” mai mulţi bani. Asta, deși acum 23 de ani, măicuţei i s-a părut că indemnizația ei este cam mare și a mers la Casa de Pensii să ceară lămuriri. I s-a explicat atunci că nu e nici o greșeală, prin urmare, a stat liniştită.
Anul trecut, indemnizația i-a fost redusă de la 2.000 de lei la 1.000 de lei, iar din această sumă, măicuța trebuie să plătească lunar Casei de Pensii 630 de lei timp de 4 ani și jumătate.
„Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat”
Elena Bazilian şi prietena ei cea mai bună, măicuţa Maria Neagu, au reuşit să-şi pună deoparte aproximativ 1.000 de euro, bani „pentru zile negre” sau înmormântare. Însă nici de aceste economii nu se vor mai putea atinge!
„Am primit ieri (n.r. – miercuri) scrisoare de la ANAF în care ni se spune că nu mai putem scoate banii pe care îi aveam puşi deoparte. Au blocat contul până când voi plăti toată datoria aceea către Casa de Pensii. Erau bani strânşi timp de 9 ani, ca să avem de înmormântare, în caz că una dintre noi va pleca de pe lumea asta”, spune măicuţa Elena.
Ea a cerut ajutorul unei avocate, care să o sfătuiască ce poate face în acest caz. Deşi a aflat că poate amâna poprirea pe o perioadă de doi ani, măicuţa Elena spune că o să lase lucrurile aşa cum sunt.
„N-are nici un rost. Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat”, a mai spus ea.
Avocata Camelia Socaci, de la Baroul Braşov, a declarat pentru Libertatea că ANAF a trimis o adresă de înfiinţare a popririi pe contul deschis la Banca Transilvania. „S-a luat măsura indisponibilizării sumei de aproximativ o mie de euro din cont, până la eşalonarea datoriei totale de aproape 36.000 de lei”.
Potrivit avocatei, legal, se poate cere o suspendare temporară a deciziei pe o perioadă de doi ani, pe caz de boală, însă măicuța Elena a decis că nu vrea să facă asta.
În prezent, măicuţa Elena locuieşte cu vechea ei prietenă, Maria, într-un apartament pe bd. Victoriei din Braşov. Amândouă se apropie de vârsta de 90 de ani şi amândouă se luptă cu bolile. Măicuţa Elena a fost diagnosticată cu cancer şi a fost operată de tumoare la colon, dar spune că e liniştită şi că are încredere în Dumnezeu.
În iarna anului 1956, Elena şi Maria, care aveau pe atunci 20 şi ceva de ani, au fost scoase din Mănăstirea Vladimireşti, judeţul Galaţi, cu arma la tâmplă, în puterea nopţii, şi puse să se dezbrace de hainele mănăstireşti. Au fost apoi obligate să se întoarcă la Braşov şi constrânse să renunţe la uniformă.
După Revoluţie, Elena şi Maria au depus cerere de despăgubire conform Decretului-lege nr 118/1990 privind „acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituire în prizonieri”. În cazul Elenei s-a greşit încadrarea, din „domiciliu obligatoriu” în „strămutat”, iar după 23 de ani este obligată să returneze statului 36.000 de lei, pe care i-ar fi încasat necuvenit.
Citește și:
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro