Incalecarea justitiei

Orice politician responsabil, prins cu ingerinta-n sac, asa, ca premierul Tariceanu, amestecandu-se impreuna cu ministrul Monica Macovei nu in chestiuni strict administrative ale sistemului de justitie, ci intr-un caz precis, cel al amicului Patriciu, aflat in plina ancheta penala, si-ar fi bagat capul intre umeri. Daca nu cumva chiar ar fi demisionat, mai ales ca nu era nici prima, nici ultima oara. Dl Tariceanu insa a avut o reactie paradoxala, expusa pe larg la conferinta femeilor liberale, care chiraiau in jurul lui, amintindu-si ca a fost un manechin de succes si cerandu-i poze cu autograf.

Nici mai mult, nici mai putin, jenat sa se intalneasca pe sest, ca un licean, cu Monica Macovei, revendica legiferarea abuzului. Pur si simplu, potrivit conceptiei sale, procurorii n-ar trebui nici barem sa faca acte premergatoare, daramite sa porneasca o ancheta privind vreun ministru ori alt demnitar, fara a-l informa in prealabil pe seful sau. Nimeni altul decat chiar dl Tariceanu. De ce? Ca sa fie d-sa de acord cu inceperea investigatiei? Ca, eventual, soriceii pisicii sa alerteze soarecii? Mai era un pas si, sedus de pofta de a pune saua pe justitie, premierul ar fi tunat impotriva “prostiilor” cu independenta magistratilor, cu separarea puterilor si alte asemenea “mofturi” democratice.

Nu au trecut decat 16 ani de cand, ca sa poata deschide ancheta contra unui membru de partid – pentru delapidare, mita, trafic de influenta, hotie – procurorii erau obligati sa ceara voie primului secretar PCR al sectorului sau, in provincie, al orasului. Somnul ratiunii nu doar naste monstri, ci ii poate reinvia si pe cei rapusi.

La ce secție de votare votezi duminică și cum poți vota dacă nu ești în localitatea de domiciliu pe 24 noiembrie la alegerile prezidențiale!
 

Urmărește-ne pe Google News