Incendiul, ca publicitate

Un cititor ne povesteste cum casa i s-a facut scrum, din cauze neimputabile lui si ne intreaba: „Nici eu nu eram asigurat, mie de ce Guvernul nu-mi reface casa, iar primaria nu-mi cumpara mobila, aragaz si televizor, ca locatarilor din Drumul Taberei?!”. Ce sa-i raspunzi? Ca n-a avut „sansa” sa-i arda casa impreuna cu alte vreo zece, douazeci din preajma, ca sa-i sara si lui in ajutor autoritatile? Ca nenorocirea lui e particulara, iar nu parte din una colectiva, singura capabila sa puna in miscare selectiva solidaritate oficiala? Sigur ca locatarii din strada Valea Oltului, ramasi cu apartamentele innegrite si cu mobila cenusa, n-au avut nici o vina. Sigur ca, poate, nici nu se gandeau ca vor face Pastele in casa curata, ca vor da acatiste pentu sanatatea premierului, prefectului si primarului, sau ca isi vor clarifica de pe acum si optiunea electorala pentru 2004, spre deosebire de cativa vecini carcotasi, care s-au rastit la premier ca lor nu li s-a zugravit apartamentul, pentru ca nu luase foc. Toata aceasta poveste, insa, s-a transformat intr-o uriasa campanie de imagine politica, intr-o publicitate chiar desantata pe micul ecran. Platita, pana la urma, cu banii contribuabililor, dintr-un buget legat ca sacul la gura cand, in aceleasi zile, nu s-au gasit bani pentru dializele catorva zeci de neferici, lasati la Iasi in pragul mortii.

Urmărește-ne pe Google News