ComenteazăCând spui „Mărțișor”, îți vin în minte diverse asocieri: fie denumirea populară a lunii martie, fie prima zi a acestei luni, fie obiectul acela, din ce în ce mai costisitor, legat de un șnur alb-roșu. Numai că denumirea de „mărțișor” îi revine doar șnurului răsucit, pe vremuri alb-negru, și nu ornamentului atârnat de el. După obiceiul străvechi, ar trebui purtat prins la piept. Dacă ar fi să ne lăudăm cu ceva strict autentic, noi, românii, ceva ce nu mai are nimeni în lume ca ritual străvechi, atunci obiceiul mărțișorului ar putea fi luat în calcul. Căci Mărţişorul este specific regiunii carpatice și numai ei. Din păcate, în vreme ce noi stricăm acest rit cu trecerea anilor, vecinii noștri bulgari îl păstrează cu sfințenie, sub numele de „Martenița” sau „Baba Marta”.
La 1 martie, începe Anul Nou dacic !
Potrivit scrierilor istorice, acest obicei își are rădăcinile undeva în urmă cu vreo 8 milenii, având strânsă legătură cu… Anul Nou! Fără să știm, serbăm, în fiecare an, de două ori, sosirea Noului, o dată la 1 ianuarie, după convenția internațională, și o dată la 1 martie. În vremuri de mult apuse, martie era prima lună a anului, astfel justificându-se și denumirea celorlalte luni ale anului, precum septembrie, adică a șaptea lună, octombrie – a opta, noiembrie a-noua și tot așa. La fel de simplu poate fi astfel să înțelegem și urăturile caracteristice Anului Nou.
Citește mai departe pe www.libertateapentrufemei.ro