Se vaită de mama focului, zice că nimeni nu o ajută cu bani de la stat, dar nu a muncit o zi în viaţa ei. Femeia şi-a făcut o casă, deşi e mult spus, pe un teren pe care a ajuns împreună cu familia ei. Înăuntru, deşi pare că acea colibă stă să pice peste noi, e curat şi, culmea, într-un colţ e şi un televizor care merge.
„Dau 50 de lei pe lună la vecinu ăsta cu vila ca să am şi eu curent. N-am unde să mă duc… Am avut şi eu un cal cu căruţă şi mi-au confiscat căruţa. Mai adunam şi eu fier vechi, acum ce să mai fac. Fi-miu e la puşcărie, l-au prins că a condus o maşină fără carnet”, se tânguie femeia care stă sub aceelaşi acoperiş cu cei patru copii.
Chiar dacă nu e o casă în adevăratul sens al cuvântului, înăuntru e curat şi, surprinzător, un aer care nu te face să dispari într-o secundă. Un pat aşezat la perete şi un dulap completează mobilierul din cocioaba încropită pentru a avea unde să trăiască cei 5 oameni.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro