ComenteazăAmbasadorul Statelor Unite la București și Ministrul Justițiie au primit recent un memoriu din partea familiei Tamaris-Tăloi. Cei doi pensionari, unul doctor în literatură, celălălal fost geolog în Ministerul Minelor, cer ”înființarea unei căi de atac extraordinare în vederea anulării hotărârilor judecătorești obținte în mod fraudulos, prin trafic de influență, mită abuz în serviciu sau orice altă infracțiune de corupție”. Oamenii sunt disperați. Tamaris-Tăloi Grigore Lucian a înregistrat pe numele său deja 290 de dosare în diferite complete de judecată,…cea ce este cam mult.
Greva foamei cu kilogramele de dosare în brațe
L-am întâlnit în fața ministerului Justiției, unde, împreună cu soția, sa, Maria Tamaris, erau în greva foamei pe motiv că nu li se face dreptate în diferitele dosare pe care le au ( sau le-au avut) în instanțe. Oamenii aveau o plasă cu aproximativ 10 kilograme de dosare, o parte a acțiunilor în care se consideră nedreptățiți.
”Am făcut 14 ani de închisoare politică pe motiv că sunt reacționar, că sunt falsificator de conștiințe, începând cu 1968. Mă luau câteva zile, mă țineau arestat, mă băteau, mă invitau să mă sinucid, apoi îmi dădeau drumul. După care mă rețineau din nou. Această relație a mea cu Securitatea durat până în decembrie 1989 când m-au elibertat spunându-mi: du-te că s-ar putea să vină ai tăi la putere… Din păcate, ai mei nu au venit niciodată la putere. Iar calvarul meu a continuat până astăzi”, spune scriitorul.
Problemele lui Tamaris au început pe timpul liceului, la Târgu Jiu, unde ”insufla” o poziție filozofică ”neprincipială”, cu principiile comuniste, desigur, în cadrul unui cenaclu literar. Acesta a și fost motivul pentru care a trebuit să absolve Facultatea de Litere forțat la Cluj, nicidecum la București, cum ar fi vrut el.
Chiar dacă Securitatea îl urmărea pas cu pas, Tamaris nu numai că nu s-a astâmpărat, dar a început să corespondeze, începând cu 1976, cu Emil Cioran.
”Eu i-am trimis aproxiamativ 60 de scrisori, iar ele mi-a răspuns prin 20 de epistole. Toate au fost interceptate de Securitate, iar conținutul lor se află în dosarul meu de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS). Am copiat două, care sunt la mine acasă. Cioran îmi spunea să nu mă mai încred în lumea aceasta…”.
Și-a dat doctoratul cu Romul Munteanu
Între timp a scris poezie, proză și eseuri filosofice, a publicat, a fost arestat, eliberat, adică, este un fel de ciudățenie a socialismului românesc.
Ca mare realizare personală consideră cartea ”Marele Inchizitor”, un titlu care trimite către Dostoievki. ”Am lansat-o în 1994, are câteva rânduri în franceză și din partea lui Emil Cioran. Ulterior aș fi vrut să o public și în străinătate, dar nu am mai avut bani”, ne-a spus Lucian Tamaris.
Proiectul propriu de reabilitare politică a continuat cu teza de doctorat ”Plânsul și râsul”, condusă de Romul Munteanu.
Apoi a început grevele foamei pentru recunoașterea statutului de deținut politic, pe care l-a obținut în 1999. A primit și recunoașterea statutului de scriitor, după mai multe cărți publicate, în comun, în 1984, dar și singur, în special după 1990.
În fine, filele umătoare ale ”dosariadei” profesorului dr. Lucian Tamaris, dar și a soției sale, inginer geolog Maria Tamaris, fost angajat al Ministerului Minelor, l-au constituit încercările de a-și contrui o casă. În două cazuri, unul în Prelungirea Ghencea din București, și unul în Târgu Jiu, cei doi soți s-au lovit de încălcarea dreptului la proprietate. Li s-au luat din terenuri, pur și simplu, indiferent cât s-au plâns ei în civil și în penal.
Tamaris crede că ceea ce i se întâmplă este acum un efect al faptului că s-a opus fostei Securități, iar acele structuri încă nu au pierit.
”Nu mă voi lăsa călcat în picioare, chiar dacă am cheltuit peste 200.000 de lei pe avocați”
”Nu sunt un procesoman, dar nici nu mă voi lăsa călcat în picioare. Chiar dacă am cheltuit peste 200.000 de lei pe avocați. Să știți că nu întâmplător pierde România procesele la CEDO, în special pe dreptul la proprietate. Ca mine sunt mulți”, ne-a spus Lucian Tamaris.
Într-adevăr, România se afla anul trecut pe locul trei la dosare pierdute la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), 8.240 față de 4.604 în anul anterior. Între anii 2013 și 2016, țara noastră a pierdut la CEDO 53 de miliarde de lei, majoritatea pe cauze de încălcare a drepturilor de proprietate. Adică dosarele privind drepturile de proprietate au fost judecate greșit.
În acest context menționăm că statul român, conform Constituției, este solidar cu eroarea judiciară – adică greșeala judecătorului – și nimeni nu înțelege de ce…