31 comentariiVladimir Putin a avut nevoie de o zi și jumătate pentru a face primele declarații publice despre incursiunea ucraineană în Kursk. El a calificat incursiunea drept o „provocare masivă”, a acuzat Ucraina că a tras fără discernământ asupra civililor și apoi a trecut rapid la alte discuţii guvernamentale, inclusiv la modul de marcare a „Zilei muncitorilor din construcții” din Rusia, notează sursa citată.
A fost nevoie de încă cinci zile și de pierderea a aproape 30 de așezări înainte ca el să promită un răspuns militar. Nu a existat nicio vizită în regiune pentru a se întâlni cu zecile de mii de evacuați, nicio declarație de lege marțială.
Acest tipar al reacțiilor întârziate și inconsecvente ale lui Putin la crize s-a repetat în cazul atacului terorist de la Moscova din martie și al rebeliunii eșuate a grupului Wagner din iunie 2022.
În martie, după atacul terorist de la sala de concerte Crocus City din Moscova, cel mai mortal din Rusia în ultimele decenii, lui Putin i-au trebuit mai mult de 24 de ore pentru a se adresa națiunii. În ciuda revendicării responsabilității de către ISIS-K, el a continuat să insiste că Ucraina și Occidentul au jucat un rol. De fapt, SUA avertizase Rusia că un atac ar putea fi iminent. Putin nu a vizitat niciodată locul atacului sau supraviețuitorii din spital.
Când Prigojin, pe atunci liderul grupului de mercenari Wagner, și-a lansat rebeliunea în iunie anul trecut, răspunsul liderului rus a fost marcat de inconsecvență. După ce inițial a catalogat incidentul drept „trădare”, Putin a lăsat să treacă două zile înainte de a vorbi din nou public, moment în care le-a mulțumit trupelor Wagner implicate pentru că s-au retras și le-a oferit contracte militare. Apoi l-a invitat pe Prigojin la un ceai la Kremlin. Două luni mai târziu, Prigojin a fost ucis într-un misterios accident de avion în Rusia, scrie CNN.
„Nu se pricepe la rezolvarea crizelor”
Boris Bondarev, fost diplomat rus care a demisionat în urmă cu doi ani în semn de protest față de războiul din Ucraina și care trăiește în continuare în afara Rusiei, a declarat pentru CNN că Putin „nu se pricepe la rezolvarea crizelor”. „Este riscant, nu este previzibil. Lui Putin îi place confortul, îi place când el face criza pentru alții, când el controlează situația.”
Experții spun că răspunsul militar al Rusiei la Kursk a reflectat oarecum reacțiile ezitante ale președintelui său.
„Răspunsul inițial, atunci când au trecut peste șocul a ceea ce se întâmpla, ar fi fost: cine ne-a mai rămas în dulap pentru a ne apăra. Fie că este vorba de recruți, fie că este vorba de batalioane subdimensionate din teatrul ucrainean sau de rezerve strategice”, a declarat pentru CNN generalul maior australian în retragere Mick Ryan, autorul unei noi cărți „Războiul pentru Ucraina: Strategy and Adaptation Under Fire”.
Relatările de pe câmpul de luptă au confirmat sentimentul că o selecție eterogenă de trupe rusești a fost adusă în grabă, în timp ce Moscova se confrunta cu dilema găsirii unui echilibru între apărarea propriului teritoriu și menținerea impulsului lent pe frontul de est.
Oficialii ucraineni au declarat că unele trupe au fost redistribuite din regiunea Harkov și de pe frontul de sud. Liderul cecen Ramzan Kadîrov a afirmat de la început că unitatea sa de forțe speciale a fost desfășurată. De asemenea, sunt implicați ofițeri de infanterie marină din cadrul flotei de la Marea Neagră din Crimeea.
Grupările diverse au complicat eforturile Rusiei de a-și coordona rezistența, un blogger militar pro-rus observând chiar la 14 august că Ucraina crea în mod deliberat perturbări și apoi se retrăgea, „profitând de faptul că forțele noastre diverse, care nu au întotdeauna o bună comunicare între ele, au fost activate pentru a respinge această invazie”.
Răspunsul birocratic al Rusiei la această incursiune a fost la fel de greoi. Ministrul apărării, Andrei Belousov, a înființat un consiliu de coordonare pentru a gestiona securitatea în regiunile de frontieră și a anunțat săptămâna aceasta că împarte responsabilitățile între nu mai puțin de cinci funcționari diferiți.
Decizia va fi a lui Putin
Potrivit Institutului pentru Studiul Războiului, acest lucru „va crea probabil confuzie suplimentară în cadrul Ministerului rus al Apărării și fricțiuni între Ministerul rus al Apărării, FSB și Rosgvardia [garda națională a Rusiei], care încearcă toate să opereze în regiunea Kursk”, și ar putea pune în pericol capacitatea Rusiei de a organiza un contraatac eficient.
Cu toate acestea, după mai mult de două săptămâni, există acum semne ale unei rezistențe mai coordonate. Dmytro Kholod, comandantul batalionului ucrainean „Nightingale”, aflat în prezent în Kursk, a declarat miercuri prin telefon la CNN că a observat o schimbare în comportamentul trupelor ruse. „Acum, forțele pe care le-au adus în această zonă încearcă să ne ia cu asalt cumva. Ei nu se mai predau cu sutele. Încearcă să tragă și să riposteze, dar tot se predau atunci când îi atacăm”, a declarat el pentru CNN.
Ryan, generalul australian în retragere, crede că ultimele două săptămâni au scos la iveală și prioritățile lui Putin, iar poporul său nu se află în prezent în fruntea listei.
„Decizia va fi a lui Putin: Ce este cel mai periculos pentru el? Ucrainenii din Kursk sau să nu reușească în Donbas. Cred că în acest moment a decis că este mai periculos să nu facă acest progres în Donbas decât să arunce totul în Kursk”.
Incursiunea de la Kursk nu a schimbat fundamental strategia de uzură a lui Putin, de a epuiza Ucraina și de a încerca să reziste mai mult decât aliații săi, dar i-a încurajat pe cei care au pus la îndoială politica Occidentului de a limita anumite tipuri de ajutor militar pentru Ucraina şi utilizarea lor în interiorul Rusiei.
Pe 19 august, președintele ucrainean Zelenski a lăsat să se ridice, pentru o clipă, vălul strâns al recunoștinței față de aliații săi occidentali.
„Întregul concept naiv și iluzoriu al așa-numitelor linii roșii cu privire la Rusia, care a dominat evaluarea războiului de către unii dintre partenerii noștri, s-a prăbușit zilele acestea undeva în apropiere de Sudzha”, a declarat el la o reuniune a diplomaților ucraineni, referindu-se la un oraș rus ocupat de trupele ucrainene.
Potrivit acestuia, temerile Occidentului că Rusia ar putea interpreta utilizarea rachetelor cu rază lungă de acțiune americane sau britanice pe teritoriul său ca o amenințare convențională demnă de un răspuns nuclear, doctrina nucleară rusă permite acest lucru, sunt acum mai îndepărtate ca niciodată, având în vedere lipsa unui răspuns militar coerent la prima sa ocupație străină de la cel de-Al Doilea Război Mondial.
„Strategia actuală a NATO de a ajuta Ucraina este o strategie de înfrângere. Este doar o strategie pentru perpetuarea războiului și pentru a permite Rusiei să ne aștepte pe toți. Avem nevoie de o reevaluare fundamentală”, a spus Ryan.
Fostul diplomat rus Bondarev susține că propria reacție a lui Putin servește drept dovadă suplimentară că Occidentul trebuie să formuleze un răspuns mai robust la agresiunea lui Putin.
Când unii occidentali spun că nu ar trebui să-l încolțim pe Putin pentru că va deveni un șobolan încolțit și va riposta cu toată puterea. Acum vedem că atunci când i se prezintă cu adevărat o criză, el nu este un șobolan încolțit, este doar ca un impostor. Și de aceea nu ar trebui să ne temem de el atât de mult.