1 comentariuModest, discret și generos cu ceilalți, Radu Cosașu a spus de multe ori că ar vrea ca la mormântul lui să scrie: „Aici odihnește un copil care și-a dorit să fie ziarist sportiv”. N-a fost însă doar jurnalist, ci unul dintre marii scriitori români. Potrivit jurnalistului și scriitorul Filip Florian, 54 de ani, poate cel mai mare, cel puțin într-un aspect: romanul comunismului românesc. De fapt, o serie de 6 volume, intitulate „Supraviețuirile” și publicate de Radu Cosașu.
Cred că, în clipe ca astea, cel mai bine ar fi să citim câteva rânduri sau pagini scrise de Radu Cosașu, fiindcă acolo, în propoziții și fraze, o să-l găsim chiar pe el, viu și nevătămat.
Filip Florian:
„În plus, tăcând și citind, am avea șansa să descoperim măcar în ceasul al doisprezecelea și cinci, adică acum, că marele roman al comunismului românesc, atât de așteptat și para-așteptat, a fost mereu sub ochii noștri, aici, strâns unit în ciclul Supraviețuirile, cu volume numerotate de la 1 la 6. Sigur 6. Pentru că așa a decis Serviciul Mondial al Marilor Coincidențe, instituția pentru care Radu Cosașu a lucrat de la bun început”, a încheiat Florian.
Și scriitorul Andrei Crăciun a povestit momente legate de Radu Cosașu. Pe Andrei Crăciun îl leagă de Cosașu, printre altele, relația de oameni de litere care și-au găsit în jurnalism o formă de exprimare.
„Sunt cele mai grele cuvinte pe care le-am scris vreodată: Radu Cosașu a murit”, și-a început Crăciun un mesaj pe contul de Facebook.
Cu Radu Cosașu îmi moare cel mai bun prieten, cel mai bun cititor și scriitorul preferat, îmi moare omul pe care l-am admirat toată viața.
Andrei Crăciun:
„L-am vizitat la terapie intensivă și, în încăperea aceea cu oameni conectați la aparate, Radu Cosașu mi-a cerut ziare. Mai avea puțină voce și cu ea mi-a cerut ziare. Am alergat după ele prin tot orașul, era ca și cum mă trezisem într-o nuvelă de Cosașu, nu m-am oprit din alergat”, a adăugat Andrei Crăciun.
Un alt jurnalist sportiv, Cătălin Tolontan, îl numește pe Radu Cosașu „acest Amos Oz al României” și povestește felul în care Radu Cosașu a contribuit, indirect, dar cu gentilețe, la întărirea unei generații de ziariști sportivi tineri.
În articolul său din Gazeta Sporturilor, acolo unde și Radu Cosașu își păstrase ultima rubrică din presă, pe care o scria regulat, Tolontan spune: „Pe Radu Cosașu nu ni-l ia nimeni. Precum toate prezențele umane pe care le simțim constant în viață, de aproape sau de departe, ele continuă, și după ce ființele nu mai sunt, să ne modeleze spațiul intern. Și tribunele, pe care le-a iubit atât de mult. Și suporterii, despre care a scris frumos, cu iubire: «Știți de la ce vine cuvântul suporter? De la a suporta»”.